Mai lasă-l și anul acesta... - de Nicolae.Geantă

Era vremea roadelor. Dar smochinul avea numai frunze... „De trei ani aștept să rodească! Și de fiecare dată e... sterp. Taie-l! La ce să mai țină umbră pământului!”, a spus stăpânul către vier după ce și-a vizitat grădina. E glasul dreptății. Și dreptatea răsplătește după fapte! „Mai lasă-l și anul acesta! Am să-l sap la rădăcină mai adânc. Am să-l fertilizez mai bine! Dacă nici de data asta nu rodește, atunci poți să-l tai!”, zice Vierul. E glasul dragostei. Dragostea dă șanse în ciuda faptului că... Și smochinului i s-a mai dat o nouă șansă...

De ce să ne mai lase Dumnezeu încă un an? Mai ales dacă în anul ce a trecut nu am rodit...

Dumnezeu ne mai lasă încă un an pentru că are „îndeluuuuungă” răbdare, cum zicea Iosif Țon! Dragostea e... îndelung răbdătoare, zice Pavel despre prima virtute a iubirii. Dumnezeu nu are parametrii noștri. Nu se plictisește îndată. Niciodată. Nu-i sare țandăra „mintenaș”. Nu e „degrabă vărsătoriu de sânge” (ca Ștefan cel Mare). Dumnezeu așteaptă! Pentru că are tot timpul din lume! Dumnezeu are răbdare cu noi pentru că vrea să ne desăvârșească! Pentru că vrea să biruim. Pentru că vrea să ne mântuim sufletul! Oare a avut răbdare Dumnezeu cu noi?

Dumnezeu „ne lasă și anul acesta” pentru că așteaptă rezultate proporționale cu investițiile Sale! Smochinul nu era din vie. Ci a fost sădit acolo. A fost cumpărat cu un preț de stăpân. Ca și noi: cumpărați cu un preț de Domnul Isus! Cu cea mai puternică valută. Cu sânge divin! Apoi a investit în noi zi de zi. Prin urmare așteaptă randament pe măsură! Loialitatea față de Dumnezeu nu poate fi împlinită numai pe jumătate! Atunci când promitem ceva Domnului și realizăm numai parțial nu înseamnă decât că ne-am încălcat promisiunea? Chiar așa, anul acesta am adus randament pentru El proporțional cu investiția Sa pentru noi? Ne-a văzut cineva în vie?

Dumnezeu „ne lasă și anul acesta” dar ne avertizează: inutilitatea aduce dezastru! Nu știm dacă smochinul a rodit într-al patrulea an. Unii teologi spun că nu. Ei se bazează pe faptul că evreii l-au răstignit pe Hristos, apoi au fost distruși de către Vespasian. Nu-i contrazicem. Chiar dacă în 1948 smochinul (Israelul) a înfrunzit. Dar trebuie să fim atenți la noi. Infertilitatea creștinului este cancer spiritual. Ucide lent, dar sigur. Dumnezeu nu are în grădina Sa arbori neroditori. Și nici uscați... (În Isaia 5 Dumnezeu spune că viei neroditoare îi va distruge gardul/protecția, zidul/rugăciunea, o va lăsa necurățată/nemântuită! Același dezastru îl așteaptă și pe smochin!). Nu fii un smochin fără rod!

Dumnezeu „ne lasă și anul acesta” pentru că Hristos este o nouă șansă și ultima șansă! Vierul a venit și a rostit către stăpân: „Mai lasă-l..., îl voi săpa la rădăcină, îl voi fertiliza...”. Isus ne va săpa iarăși la rădăcini. Căci din rădăcină se trage seva ramurilor... Lipsa de rod pentru Dumnezeu arată lipsa de alimentare din Scriptură! Celelalte „alimentări” sunt gunoaie... Apoi va pune și gunoi. Nouă nu ne place gunoiul. Miroase urât! Dar gunoiul, nu parfumul, produce fertilitate! Întâi o smochină. Apoi un coș uriaș... Dintr-o smochină nu se poate hrăni nici măcar un om, dar dintr-un coș mănâncă o întreagă familie!

Dumnezeu a hotărât să ne mai lase un an! Ca să-și îndeplinească scopul cu noi. Prin noi. Un an în care din nou va săpa, va uda, va fertiliza „smochinii” neroditori. (Dar și pe cei ce au produs recoltă). Un singur lucru însă atârnă de noi: să rodim!

Să rodiți generos (și) în 2020! Cu crengile aplecate până la pământ!

Nicolae.Geantă