Azi, când anul vechi, Isuse - de Traian Dorz

Azi, când anul vechi, Isuse, de la noi se duce iară

şi când Anul Nou aşteaptă mâine-n prag să ne răsară,

ca de-atâtea ori, şi-acuma, în genunchi, cu umilire,

noi Ţi-aducem printre lacrimi rugăciuni de mulţumire.

…Mulţumire, că şi-n anul ce se duce, Tu, Isuse,

ne-ai adus îmbelşugare bucuriilor nespuse

şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea Mâinii Tale,

să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale.

Mulţumire, că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere

să putem simţi duioasa Mâinii Tale mângâiere,

c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe

să putem privi pe urmă Slava Sfintei Tale Feţe…

Mulţumiri şi pentru-acele lacrimi grele şi amare

care ne-au făcut mai dulce şi mai scumpă-a Ta cărare,

mulţumiri şi pentru umbra de necaz şi de urgia

care ne-a făcut pe urmă mai gustată bucuria

şi că ne-ai lăsat pe-o clipă în a lumii joasă pleavă

numai ca să poţi pe urmă să ne-nalţi pe culmi de slavă.

C-ai lăsat să ne lovească palme grele de-ncercare

tocmai ca să poţi pe urmă, cu-a Ta dulce alinare,

să ne schimbi îndurerarea în slăvită sărbătoare

şi să răsplăteşti puţina noastră umbră de răbdare

cu belşug de fericire şi de binecuvântare,

noaptea pătimirii noastre s-o faci zi strălucitoare.

O, şi-acum, Isuse Doamne, pentru Anul care vine,

calda noastră rugăciune o-ndreptăm smeriţi spre Tine

să-ntăreşti dorinţa noastră de-a rămâne pân’ la moarte

purtători ai veştii bune mai departe, mai departe.

Să călcăm mereu pe urma urmei Tale-nsângerate,

fericiţi fiind atuncea când răbdăm pentru dreptate.

Iar dacă mărturisirea dragostei şi-a Jertfei Tale

ar aduce vieţii noastre alte suferinţi pe cale,

Te rugăm atunci, în faţa feţei noastre zbuciumate,

să răsai pe-o clipă slava răsplătirii minunate.

Că-i de-ajuns din strălucirea bucuriei ei o rază

pe-noptarea suferinţei şi-a durerii să ne cază,

ca nădejdea să ne ’nalţe, să ne poarte, să ne crească

peste orice-mpotrivire şi cruzime omenească.

Doamne, suntem slabi şi greul doborî-ne-ar şi ne-ar frânge,

pâlpâirea vieţii noastre într-o clipă ni s-ar stânge 

dacă Mâna Ta cea Bună, dacă grija-Ţi iubitoare 

n-ar veghea asupra noastră cu o zilnică-ndurare.

De aceea, necurmate rugăciuni ’nălţăm spre Tine.

De-ale mulţumirii lacrimi inimile noastre-s pline,

căci în ajutorul nostru Te chemăm în orice vreme,

când de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de uşa-nchisă a clipitei viitoare,

numai Singur Tu, o Doamne, a cunoaşte eşti în stare,

numai Tu, căci numai Ţie viitorul se arată,

de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinţa toată;

că-n atâtea mii de lipsuri şi-n atâtea trebuinţe

Tu eşti unica-mpăcare a întregilor dorinţe,

Tu, în ziua, şi în anul, şi-n viaţa care vine,

dăruieşte-ni-Te nouă, să putem trăi prin Tine.

Ne fii Mamă şi Prieten, şi Nădejde, şi Lumină

fiecărui suflet care doar cu Tine se alină.

Să fii hrană, băutură şi putere liniştită,

fiecăruia în foame şi în sete, şi-n ispită.

Tu să fii neprihănirea şi sfinţirea luminoasă

dragostei adânci ce luptă să-Ţi rămână credincioasă.

Zilnic sufletul ni-l scaldă-n ale cerurilor ape,

să-l simţim în orice seară, lângă Tine, mai aproape.

Dă-ne inimii adânca şi curata părtăşie

cu mulţimea celor care Te iubesc în curăţie.

Fă-ne tot mai blânzi, mai darnici, mai cu milă de oricine,

schimbă-ne mereu, o Doamne, pân’ vom semăna cu Tine.

Numai astfel liniştită poate inima s-aştepte,

Viitorul cu răsplata Judecăţii Tale drepte.

Numai astfel, cu-mpăcare poate inima să vină

către Noul An, cu zâmbet de încredere senină…

Căci când astfel toată viaţa, zi şi noapte-ar fi trăită,

orişicare-ar fi din urmă, orişicare-i fericită!

Traian Dorz