Iacov spune că înțelepciunea înseamnă să te porți bine, să faci faptele blândeții (ep. Iacov 3:13). Adică să nu ai îmbrăcată haina de răutate, vorba Apostolului Petru. Este paradox un creștin cu răutate. Și totuși noi vedem ades primprejur. Oameni confesionali care nu primesc Cuvântul cu blândețe, care produc certuri, schisme, critică fără niciun motiv, își fac din părelnicia personală teologia publică ș.a.m.d. Iată cum pirogravează Iacov aceste abateri (Iacov 3:14): „inima cu pizmă amară” (Oare ce e mai amar decât invidia?; știați că e fierea sufletului?); „duh de ceartă” (un „(ne)dar” după care unii aleargă orbește); „lăudăroșenia” (cine mi-s io!, etc); „minciuni împotriva adevărului”. Numai că înțelepciunea aceasta nu vine de Sus. Nu e de la Domnul. Iacov o numește pământească, firească (deci vine automat) și... drăcească! (vezi Iacov 3:14-15). Prin urmare, înțelepciunea dacă nu are pricepere este... diavolească! „Aduce decât tulburare și fapte rele”.
Trăim vremuri pline de răutate prieteni! Totuși înțelepții nu se molipsesc! Blândețea lor îi face cei mai frumoși oameni indiferent de felul în care arătă. Cred că avea dreptate Adrian Păunescu în versurile sale: „Ne plouă cerul cu iubire / iar noi fugim de aceste ploi / murim uscați de ne-mplinire / sătui în trup și-n suflet goi!” Fugiți de goliciunea sufletului! (Dar și de cea a trupului. Trupurile goale arată că au suflete goale).
De cealaltă parte, înțelept și priceput este omul pașnic, blând, ușor de înduplecat, plin de încredere, fără părtinire, nefățarnic! Plin de roade (pentru Împărăția Cerurilor). Iacov zice că „roada neprihănirii este semănată în pace!” (versetul 18)
Înțelept și priceput este omul care caută fericirea nu pe meleaguri îndepărtate, ci chiar sub picioarele lui!
Înțelept și priceput este omul care se aseamănă cu Isus Hristos. Singurul Om care a trăit pe pământ fără să arate niciun puseu de răutate! Hai să-L imităm în înțelepciune! Simplu: să clonăm cât mai mulți cu iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu