Sub mâna Ta - de Mihaela Mînescu

Hristoase, s-a uscat livada...
Cu foc și grindină-a plouat din cer.

Plâng pomii-n noapte lepădându-și roada

Îngenuncheați, sub Mâna Ta de fier...

Se rupe gardul... E furtună!

S-a-mprăștiat și mirul scump de nard.

Se-apropie urgia! Tună... Tună!

Loviți de trăsnet, toți copacii ard.

O, Doamne! Mai întoarce-Ți Fața!

Privește spre grădină-ndurător.

Mai las-o înc-un an... Și-o da dulceața

Prinosului de roadă, din cuptor...

Hristoase... A-nflorit livada!

Cu Foc Preasfânt și Lacrimi ai plouat...

Îți cântă pomii, albi precum zăpada,

Sub Mâna Ta, legând un rod curat.

mihaela mănescu