Bătrânețe, haine grele!

După ce am făcut cumpărăturile - era cam ora 12 - am ieșit din centrul comercial si căutam prin buzunare cheile de la mașină. Nu erau în buzunar, aveam doar actele mașinii. M-am întors în fugă prin toate magazinele pe unde umblasem, dar nimic: nu erau nicăieri. Deodată îmi dau seama că poate le-am lăsat în contact. (Aveam discuții cu soția căci le mai uitam în contact câteodată). M-am speriat: putea oricine să-mi fure mașina din parcare!

Am fugit în parcare și... nu era mașina!!! Am sunat imediat la poliție. Le-am dat localizarea, descrierea automobilului, înmatricularea, le-am spus unde era parcată. Am mărturisit că am lăsat cheile în contact și că de aceea mi-a fost furată mașina. Și de-abia apoi mi-am făcut curaj s-o sun pe soția mea!

„Iubireee...(m-am bâlbâit ceva, întotdeauna zic „Iubire" în astfel de momente), mi-am lăsat iar cheile în contact. Și mi-au furat masina!” Dintr-o dată s-a făcut liniște. Atât de liniște că am crezut că s-a întrerupt apelul. Apoi, dintr-o dată o aud strigând la mine: „Eu te-am dus la centrul comercial azi dimineață și te-am lăsat acolo!” Iarăși s-a făcut liniște. Rușinat, dar fericit în același timp, îi răspund: „Ce bine! Atunci vino să mă iei”. La care ea strigă și mai tare la mine: “Nu pooooot!”.“De ce?”.“Nu pot să vin acum! O să vin după ce-l conving pe polițistul ăsta că eu n-am furat nicio mașină! Sunt a-res-ta-tă!”

(nu cunosc autorul)