Hristoase,
s-a uscat livada...
Cu foc și grindină-a plouat din cer.
Cu foc și grindină-a plouat din cer.
Plâng
pomii-n noapte lepădându-și roada
Îngenuncheați,
sub Mâna Ta de fier...
Se rupe
gardul... E furtună!
S-a-mprăștiat
și mirul scump de nard.
Se-apropie
urgia! Tună... Tună!
Loviți
de trăsnet, toți copacii ard.
O,
Doamne! Mai întoarce-Ți Fața!
Privește
spre grădină-ndurător.
Mai
las-o înc-un an... Și-o da dulceața
Prinosului
de roadă, din cuptor...
Hristoase...
A-nflorit livada!
Cu Foc
Preasfânt și Lacrimi ai plouat...
Îți
cântă pomii, albi precum zăpada,
Sub Mâna
Ta, legând un rod curat.
mihaela mănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu