E drăguță. N-are 20 de ani. Caută. Fericirea. Partea care-i lipsește. Jumătatea perfectă. Lăcrimează...- Pastore... pot? Pot să mă căsătoresc cu cineva de altă religie?
O privesc atent. Are ochii umezi. Și voce care vibrează. Suferă. O roade întrebarea. Îi macină sufletul. Iubirea poate ucide... Da, din dragoste se poate muri!
Privește în jos. Gânditoare. Cu genele lăsate ca o salcie în mai. Parcă-i văd pe frunte trecând ca pe scrol: „Dacă-mi răspunde la ce nu m-aștept?”
- Îl iubești?
- Da...
- Ești sigură?
Tace...
- Părinții mei nu vor să trec în religia lui... Și nu vreau să rămân fără ei!
- Dar îl iubești? Știi ce e iubirea? Să nu poți nicio clipă fără el... Ai putea?
- Nu știu...
- Ești gata să renunți la tine?
- Da.
- Dar el, e gata să renunțe la el?
Iarăși tace. Poate nu știe...
- Ca să fii o soție fidelă trebuie să renunți la tot! Ești gata...
- Da, eu renunț!
I-am spus că mai întâi de orice trebuie să-L accepte pe Hristos. (El are 20 de ani. Și i-a zis că el l-a acceptat). A zis că nu e împotrivă...
- Da, dar nu să te măriți! Trebuie să îl accepți ca Domn personal. Ca Mântuitor.
I-am spus că-n viața de familie credința sau necredința joacă rol esențial. Un partener nu poate fi fericit dacă celălalt nu împărtășește aceleași valori morale. Aceleași abstinențe. Aceleași principii teologice...
- Dacă sunteți diferiți cum vă veți crește copiii? Ca tine, ori ca el?
Iarăși tace...
- Trebuie să te sacrifici. Dragostea se jertfește... Mai bine plângi acum decât după. Părinții nu îi poți înlocui. Dar ei vor rămâne cu tine doar o vreme. Soțul rămâne toată viața!
I-am spus că dacă ar fi fata mea i-aș spune că „nu”. Rămâne surprinsă...
- Când îl cunoști personal pe Dumnezeu nu poți renunța la normele Sale pentru cineva care nu crede ca tine! Asta înseamnă să treci într-un grad inferior! Căsătoria după ce o închei trebuie să te urce pe o treaptă superioară, nu să te coboare. Și nici atât să te dărâme! Dacă prin căsătoria cu el urci atunci e bine. Dacă nu urci, renunță...
Și, a plecat să mediteze...
Deci „pot să mă căsătoresc cu cineva dintr-o altă religie?” Dintr-o altă religie decât creștinismul NU. Nu poți înjuga doi diferiți. Dintr-o altă confesiune creștină în care nu există naștere din nou NU vă recomand! Nu știi dacă îl vei schimba! Dintr-o altă religie evanghelică DA. Dacă și tu ești evanghelic (penticostal, baptist, creștin după Evanghelie, „tudorist”, ostaș al Dommului). Dar te avertizez: vei suporta consecințe! vei avea contraziceri teologice. Neplăceri. Și-apoi în ce confesiune îți vei crește copiii? Dacă este creștin evanghelic și celălalt creștin adventist NU recomand. E sortit eșecului din start. (Asta numai în cazul în care el, sau tu, faci pasul definitiv în cealaltă barcă!)...
Le spuneam mai demult fetelor mele despre aspectele de mai sus. „O soție care nu împărtășește aceeași credință cu soțul ei nu poate fii supusă! Voi ați putea să slujiți lui Dumnezeu și să nu fiți supuse?” Și au zis că NU. (Ei bine nici fetele nu vor băieți cu altă frecvență).
Vrei să te căsătorești și să fii fericit? Caută un partener care gândește ca tine! Care trăiește aceleași valori! Care e născut din nou! Care te iubește... Știi de unde își dai seama? Dacă nu e ceva în concordanță cu tine va renunța și el!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu