youtube

caritate

luni, 11 noiembrie 2019

Jurnal de Auschwitz - de Nicolae.Geantă

O să reiau mai jos un jurnal scris acum câțiva ani. Scris după ce am fost (în vizită) la Auschwitz. 
Îl postez azi deoarece se împlinesc 71 de ani de la declanșarea exterminării evreilor! 
Nemții au vrut să îi extermine. Dumnezeu a avut însă alt plan!
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


La 8 fix am plecat din Krakow cu un microbuz înțesat de profesori prahoveni. Dar și rude ale acestora. Cel mai pitoresc personaj a fost Florin. Un nene durduliu de vreo 150 kilograme care a înfulecat 'continuu. Prin toate parcările, restaurantele sau hotelurile unde am poposit. Dar și în minibus. Era cu sticla de bere la purtător. Sau cu vin, țuică, whisky. Orice în afară de apă. Afară plouă mărunt, dar Polonia este frumoasă. Casele sunt fără garduri. Ca la americani. Cimitirele sunt pline de flori. Parcă sunt niște parcuri de promenade. Nu am văzut nicăieri pe planetă cimitire mai îngrijite. La polonezi nici în cimitire nu se vede tristeșea. Bisericile sunt numeroase. Multe. Foarte multe. Lipsesc maidanezii. Dar și cerșetorii. Totuși deși e început de septembrie e frig. Iar leșii au făcut focul în sobe. Nu doar românii fac încălzire cu lemne. Pe la 11,00 am ajuns la Oświęcim. (La 50 km veste de Krakow). Adică Auschwitz-ul cunoscut de toată planeta. Orășelul este micuț. Un fel de Câmpina. Cu 40.000 de locuitori. Și ceva peste. Mic și sinistru. Încă plutește în aer o apăsare. Trăiești emoții afective și olfactive. Ești în fosta arie a ororii. Chiar dacă-n jur sunt molizi drepți ca lumânarea amestecați cu mesteceni. Casele sunt din cărămidă veche, vopsite în uleiuri. Țigla e de asemnei veche. Parcă te întorci în Al Doilea Război Mondial, în WW2 cum zic americanii.
La intrarea în odiosul lagăr!

Când am intrat pe poarțile fostului lagăr de exterminare m-au apucat frisoanele. M-am gândit că între 1940-1945 acolo au intrat mânați ca niște turme de animale peste un milion de oameni nevinovați. Au intrat și nu au mai ieșit! Chiar dacă pe poartă încă scrie uriaș „Arbeit nacht frei” (Munca te face liber). Nu, nu munca te face liber. În cel mai bun caz te poate scăpa de câteva kilograme. Liber te face numai Hristos! Fără El oamenii sunt robi. Deși umblă liberi!

Cel mai mare lagăr nazist era situat exact în centrul Europei. Pe locul unei foste garnizoane polone. În 20 de barăci. Acolo a fost iadul pe pământ. Acolo omul a demonstrat că e mai atroce decât diavolul. Povestea Auschwitz-ului e una neagră. Horror. Și lungă…(O să scriu totuș niște detalii mai jos). Povestea a început odată cu „Noaptea de cristal” (vezi în josul pagini)


Când am pășit în „lagărul morții” orice pas făcut îmi vorbea despre o victimă. Am trecut pe la baraca 6. Acolo unde victimele erau tunse. Și spălate cu apă rece iarna și fierbinte vara! Am intrat apoi într-un pavilion unde se făceau audieri. Nimeni nu scăpa necondamnat. Apoi am fost în baraca 5. Acolo era camera de resturi. Mii de ochelari, cârje, proteze! Geamantane inscripționate. Farfurii, căni din tablă, ligheane, perechi de pantofi. 80.000 de perechi de pantofi rămase netrimise la nemțălăi. Asta înseamnă că cca 40.000 de personae au murit în ultimele zile la Auschwitz. Undeva era o măsuță cu un pantof de copil, o cămășuță plină de singe, o păpușică turtită… Nu mai țin minte tot. Am început să plâng. Dincolo de măsuță era un soldat evreu. Dar cu chipa pe cap. S-a uitat la mine și a început să plângă și el. Lacrimile erau la fel. Aveau culoarea durerii. Am vrut să-l întreb: „Tu ce simți?” Profesorii românii, sau un grup de tineri nemți se uitau uimiți la mine. Dar și un grup de evrei bătrâni. 

Am intrat și în baraca 14. Aici au fost gazați prima data 250 de prizioneri polonezii și 650 ruși. Pentru că pastilele de zirconiu au fost insuficiente, gazații nu au murit în acea zi. Au fost duși la barăci inconștienți. Și exercițiul s-a repetat a doua zi. Cu eficiență 100%. Groaza cea mare era însă blcul 11. Aici cine intra nu mai ieșea viu! Blocul are o carceră, o camera de judecată, o celulă (nr.22) - unde deținuții se țineu aglomerați și în continua mișcare, o camera de duș… De la baie erau scoși afară goi pușcă. În curtea Blocului 11, se afla zidul de execuţie. (Aici, la 11.11 1941 a fost prima execuţie. Au murit 150 de persoane. Toţi polonezi. În acea zi Polonia sărbătorea ziua Independenţei. Din 1918). În subsol erau și celulele sufocării. Iar puțim mai departe de zidul de împușcare era spânzurătoarea. Din Auschwitz au evadat vreo 800 de personae. Dar 500 au fost prinși, aduși înpoi și atîrnați în cârlige! Cine rezista era dat jos și adus a doua zi. Ori a treia. Până murea…

cuptorul de ars oameni la Auschwitz!
Am văzut și casa lui Rudolf Hess. Comandantul. Killerul închisorii. A rămas exact ca în 1944. Din fața ei se făcea un drum de sârmă ghimpață. Pe aici erau aduși copiii cu mamele lor. Direct la camera de gazare. În fața acesteia erau dezbrăcați. Apoi introduși înăuntru. Undeva la 300 de inși. Se închidea ușa mare de fier. Beznă. Începea să curgă apă. Apoi se deschidea un hublou, și un SS-ist cu mască de gaze arunca zirconiu peste deținuți. În contact cu apă ieșea un gaz otrăvitor. Începea să ți se argă gâtlejul. Nările. Ochii. În disperare unii se urcau peste ceilalți/ Cât mai sus. Dar în 3 minute toți erau un morman de morți! Când am ajuns la ușa camerei de gazare m-a bufnit plânsul. Am strigat în inima mea: „Doamne, dacă aș fi ajuns aici, cum aș fi reacționat?” Nici nu vreau să mă gândesc. Unii în astfel de cazuri nu au mai rămas fideli lui Hristos! Doamne, ai milă!

Din camera de gazare am intrat în cea de icinerare. Un cuptor uriaș ardea trupurile moarte. La Auschwitz intrai pe ușă și ieșeai fum pe coș! Nemții până și cenușa o folosea ca îngrășământ pe camp! Naziștii au avut nebunie nevindecabilă.

cu Erika, o evreică
ce a părăsit România după marele pogrom
După ce am ieșit de la camera de gazare m-a întâmpint o evreică bătrână. „Ești român? Nu am mai auzit românește de 60 de ani!” O chema Erika. Plecase în 1950 din România, în Israel. Cu toată familia ei. Cu toți care mai rămăsese. „Am locuit în Ploiești”. „Și eu sunt tot ploieștean” Bătrâna m-a îmbrățișat. Cu lacrimi. Și eu la fel. Plângeam a treia oară. „Mamă, strigă Erika în românește, hai să-ți prezint un băiat frumos de la mine din oraș. Din România…” Și a venit o doamnă de vreo 40 de ani. Ca și mine. Eram uimit că știe românește!

Am ieșit de la Auschwitz demoralizat. Nu puteam să cred ce mașinărie drăceasco-nemțească fusese acolo. Cum Satana pusese la cale exterminarea evreilor. De ce? Ca să nu mai fie Israel. De ce? Ca să nu se mai întoarcă Mesia! Slavă Domnului că în 1945 la Auschwitz au intervenit rușii. Era prima dată în viața mea când am ținut cu ei! Da, Dumnezeu s-a folosit de ei! Chiar dacă majoritatea erau atei!

Vă avertizez: o vizită la Auschwitz e șocantă! E ca o vizită în Hades! Hristos să ne păzească de un nou Auschwitz. Și totuși, oameni buni, mai rău decât Auschwitz e... Iadul. Fugiți de el! Cât încă sunteți departe...


NkG


o sa redau mai jos câteva aspecte pe care le-am mai scris despre Auschwitz

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Kristallnacht. (am scris  AICI)La 28 octombrie 1938, Germania a expulzat 17.000 de evrei polonezi. Însă Polonia nu i-a primit! Astfel că expulzații au fost siliți să rămână sub cerul liber, la granița dintre cele două state, într-o zonă mlăștinoasă, în ploaie. Cca 8000 de evrei au ajuns muritori de foame. Cei ce încercau să treacă graniţa spre Germania erau împuşcaţi. Familia Zindel şi Grynszpan Rivka, evrei polonezi care emigraseră în 1911 în Germania, a trimis o scrisoare de ajutor la Paris, unei rude, cerând nişte bani.  Scrisoarea a ajuns pe 3 noiembrie. Luni, 7 noiembrie 1938, Herschel Grynzpan[1], fiul lui Zindel, polonez-evreu (dar născut în Germania !?), un puşti  de numai 17 ani, student la Paris, a cumpărat un pistol şi a mers la Ambasada Germaniei din Paris, unde îl împuşcă cu trei gloanţe-n abdomen pe diplomatul Erns von Rath (paradoxal unul dintre politicienii anti-nazişti!). După ce vpn Rath moare pe 9 noiembrie, Hitler părăseşte dineul inervat. Joseoh Goebbels, ministrul german al propagandei, susține un discurs nociv, în care incriminează evreii și polonezii și cere ștergerea lor de pe fața pământului. La ora 01:20, 10 noiembrie 1938, Reyhard Heydrich a trimis o telegramă de urgenţă, secretă, către poliţia de Stat şi Sturmableitung (SA), care conţinea instrucţiuni cu privire la revolte. Momentul revoltei începuse de la 22:30, astfel că după miezul nopţii ofiţerii SS, îmbrăcaţi civil şi înarmaţi cu topoare, răngi şi ciocane au trecut la distrugerea proprietăţilor evreieşti. Krristallnacht!
Sau „Noaptea de Cristal”. Sau "Noaptea Oglinzilor”. Evreii au fost atacați și proprietățile lor vandalizate în toată Germania (peste 7.000 de magazine evreiești): 1.668 de sinagogi (aproape toate sinagogile din Germania) au fost avariate sau distruse. 91 evrei au fost uciși în acea seară iar alți 30.000 trimiși în lagărele de concentrare (Dachau, Buchenwald, Sachsenhausen).Dar de ce? 

Lagărul morții. Demarat la 20 mai 1940, pe locul unor cazarme ale armatelor poloneze, lagărul morţii de la Auschwitz a fost ideea lui Rudolf Hess, unul dintre sprijinitorii lui Hitler, devenit directorul lagărului. Primul transport de deţinuţi a fost majoritar cu studenţi. Dar a avut şi cca 20 de evrei polonezi. Au murit toţi. La proiectul intitulat „Soluția finală” a participat și ideologul Goebbels – Ministrul Propagandei Publice, și medicul Menghele. Și SS-iștii germani. Se zice că ar fi murit arși aici (și în apropiere la Bierkenau) peste 1,5 milioane de oameni, din care 1 milion de evrei! Și că peste 400.000 au venit din Transilvania și România.

După ce coborau din tren, deținuților li se luau toate bagajele (care erau triate de un pluton de deținuți în spatele trenului, și trimise familiilor de nemți). Apoi erau despărțiți bărbații de femei și copii. Bărbații zdraveni erau un fel de tractoare de muncă, cei firavi, bătrâni sau cu dizabilități erau duși direct la… gazare! Pentru fasciști omul slab nu avea valoare! Teorie drăcească. Femeile și copiii erau duși spre barăci printr-un tunel de sîrmă ghimpată. Libertate cu sîrmă ghimpată! Majoritatea dintre ei erau gazați în primele zile. Mai ales bătrânele. Evreii trebuiau să poarte în piept o stea. Țiganii un Z. Politicienii un triunghi roșu. Rușii aveau alte însemne. La fel și homosexualii! Am uitat să spun că după ce erau desprțiți trebuiau să treacă printr-un filtru. Un ofițer și un medic decideau cine e apt de muncă. Și cine trebuie gazat. Cu zirconiu. Aceștia din urmă erau duși direct la duș. Li se spunea că vor fi duși la muncă. Intrau pe ușa și ieșeau pe coș! Fum…

Cine scăpa de filtru era dus la barăcile din scânduri. Dezbrăcat complet, tuns zero și spălat cu furtunul. În baraca 6. Evident bătut bestial în toate aceste operații. Apoi primea un număr, tatuat pe picior. Ori pe braț. Și mai departe nu mai avea nimeni nume. Identitate. Exact ca în Apocalipsa! 5-7 cutii de zirconiu ucideau 1000 de inși. Femeile gravide mergeau direct la gazare. Unele mergeau la spital pentru experiențe. Erau tăiate în viu. Menghele a fost dracu' în persoană!
Barăcile erau ticsite. Deținuții dormeau în frig, nemâncați, însetați. Și aprig bătuți. Iar ziua munceau ca mașinile. Pentru IB Farben. Mașinăria nemțească de război. Cân cineva nu mai rezista, dacă se clătina era bătut drastic. Dacă se prăbușea era împușcat pe loc. Mila nu exista în dicționarul nazist. Dimineața plecau cântând. Seara se întorceau cu morții în spate! Cine ajungea la Auschwitz era minune dacă trăia 2-3 luni!

Eliberarea. 27 ianuarie 1945. Rușii au eliberat Auschwitz-ul. Și nu numai. Cca 1.000 de prizioneri au fost uciși în câteva zile înainte de 27 ianuarie. Dar 8000 au scăpat cu viaţă. S-a ars Birkenau, o parte din Auschwitz, documente. Să nu rămână urme. Din peste 300 de ofițeri SS numai 10 au fost prinși. Rudolf Hess, comandantul lagărului, a fost spânzurat! Mengele însă, doctoral-drac, a scăpat. Conspirația zice că ar fi trăit prin Brazilia până spre anii '80. Gurile rele spun că și Hitler ar fi fugit tot prin America de Sud. Fantasmagorii...

M-a șocat declarația unui fost ofițer SS, care întrebat de scriitorul Laurence Rees (după 1990) dacă regretă și dacă ar mai participa la o exterminare dacă ar avea ocazia, bătrânul a spus fără remușcări: "Da. Noi am susţinut o cauză dreaptă!". O cauză dreaptă care a ucis cca 6 milioane de evrei. Peste 1,1 milioane numai la Auschwitz!

În 2011 la Auschwitz am văzut cum iubește Satana. De atunci am ținut mai multe simpozioane despre acest lagăr. Din nefericire nu am reușit să scriu ceea ce aș fi dorit. Din lipsă de timp...
Mai multe persoane m-au întrebat de ce Dumnezeu a îngăduit Auschwitz-ul? Căci El doar are totul sub control? Le-am răspuns...

De ce Holocaust? (vezi în josul paginii AICI). De-a lungul istoriei, evreii au trecut de mai multe ori prin Holocaust. Însă, aşa cum spunea pastorul Richard Wurmbrand, nu numai că nu au sfârşit exterminaţi, dar după suferinţă Dumnezeu le-a dat câte o nouă sărbătoare!

Prima exterminare a fost pe vremea faraonului Ramses (cca 1500 de ani îH). Acesta a ordonat să fie ucişi toţi nou născuţii de parte bărbătească. Totuşi, Moise a rezistat masacrului, eliberând Israelul. Faraon a murit, dar evreii au sărbătorit Paştele. Le-am spus liceenilor că nu Faraon a avut ideea să fie exterminaţi evreii, ci Satana! Pentru că ştia că din acest popor se va naşte Mesia! Şi dacă venea Şilo, oamenii căpătau mântuire.

Altă exterminare s-a încercat pe vremea lui Ahaşveroş, la Susa, cu cca 500 de ani înainte de Hristos. Evreii fuseseră duşi în robie de către babilonieini. Un înalt ofiţer, numit Haman, a cerut împăratului să ucidă înrt-o zi anume toţi evreii din Imperiu. Numai că Dumnezeu i-a dejucat planurile. Haman a murit, iar evreii au sărbătorit Purim. Evident că şi de data asta pogromul a fost pus la cale de diavol. El ştia că se apropie vremea venirii lui Isus Hristos în lume. A încercat să-l oprească. Degeaba.
În anul 70 dH, la mai puţin de o jumătate de secol de la învierea şi înălţarea Mântuitorului, evreii au fost împrăştiaţi în toată lumea. Ierusalimul distru, şi Israelul şters de pe hartă. Până în 1948, Israel n-a avut un teritoriu. O ţară. În anii ’40, diavolul a pornit cea mai grea lovitură împotriva evreilor. De ce? Pentru că ştia că Hristos a promis că într-o zi se va întoarce. Unde? În Israel. Fără Israel, Isus nu va mai reveni niciodată a sperat Satana. De aceea a dezlănţuit Holocaustul. Însă, după Holocaust, Israel are o ţară! Şi-o sărbătoare a pogromului!

În prezent foarte multă lume urăşte Israelul. Multe ţări ar vrea să dispară. ONU i-a ciopârţit teritoriile, capitala. Iran al ameninţă cu arme nucleare, cu distrugerea în masă. Vă întrebaţi de ce toate acestea? Tocmai pentru că în Israel, într-o bună zi va reveni Mesia! E evenimentul de care se teme cel mai tare diavolul şi toţi acoliţii săi. Însă Biserica, speră să vină mai repede! În care tabără te afli?

PS: Nu scriam despre Auscwitz! Dar dacă lagărul morții nu exista, astăzi evreii nu ar fi mai avut țară! Israel nu era pe harta lumii… Dumnezeu folosește toate lucrurile spre bine!

Krakow, septembrie 2011
Nicolae.Geantă


[1] Pentru mine crima lui Grynzpan sună ca și cea din 1914 de la Sarajevo, când arhiducele Franz Ferdinand, prințul moștenitor al Austro – Ungariei și soția sa - Sofia de Hohenberg, sosiți Bosnia cu ocazia manevrelor de vară ale armatei austro-ungare, pe timpul desfășurarii ceremoniei de primire ce a avut loc la primaria orașului Sarajevo, au fost asasinați de către Gavrilo Princip, nationalist sârb . Ambele crime au fost pretexte ce au declanșat câte un război mondial!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu