youtube

caritate

sâmbătă, 5 octombrie 2019

Ziua Profesorului trece și acest an aproape neobservată - de Nicolae.Geantă

Sursa foto? Nu o știu!
Mi-a trimis-o mama azi
pe whatsapp!
„Profesorul e lumânarea ce se consumă arzând pentru alții” (Liviu Rebeanu)

Ceea ce mi s-a părut ciudat este că și anul acesta 5 octombrie, adică Ziua Profesorului (stabilită de UNESCO în 1994) la români a trecut aproape neobservată. Sau dacă cineva a menționat ceva despre dascălii României a făcut-o analizându-le salariile! Ziariștii mioritici nu au avut nimic mai bun de comentat despre dascălii lor. Nu că i-ar urî, nu că i-ar persifla, dar majoritatea gazetarilor atât pot analiza. Mediocru. Și unii răutăcios...

A fi profesor în România a fost, și este un sacrificiu. A fi profesor nu e să faci carte de amorul artei, nici un serviciu de corvoadă, nu e o viață de rutină, și nici un job unde poți câștiga cumva o pâine. cine face așa e simplu prestator. A fi profesor este o vocație. O charismă. O artă. (Recunosc, nu toți au acest dar). A fi profesor înseamnă să fii sculptor de suflete. Să modelezi aripi de înger unui copil. Să deschizi orizonturi. Largi. Noi. Provocatoare. Să deschizi uși pentru perspective. Și să cioplești în fiecare zi în răul de plumb care ne-nvăluie tinerii! Chiar dacă dalta parcă taie din ce în ce mai greu...

A fi profesor în România înseamnă să fii îndrăgostit de meserie. Și de copii. Să înveți psihologia pubertății, a adolescentului rebel, să-i cunoști inteligența emoțională, eul, personalitatea, să știi „cartea gesturilor”, vorba lui Collet. Trebuie să știi să prezinți abisurile umane, dar și cum se ating evereștii. Să știi să explici diferența dintre mituri și Dumnezeu. Ori, mai monden, cum să nu cazi victimă tehnologiei, gadgeturilor, modei, muzicii, tatuajelor, ideologiei de gen... A fi profesor în România înseamnă „să ai o croială de sus până jos”, vorba domnului Pleșu.



Însă ceea ce nu știu mulți, este că a fi profesor în România înseamnă și să rabzi ifosele unor beizadele, să-ți muști limba când ești provocat de soliștii celui rău, să taci în fața mahărilor din inspectorate sau ministere chiar dacă ai dreptate. Să-ți prăfuiești zilnic hainele de cretă, să faci lecții fără materialul didactic aferent (fără hărți, fără planșe, fără turnesol, fără biblioteci,  videoproiectoare), să scrii maldăre de dosare cu tot felul de statistici ale elevilor (statistici care nu au nicio finalitate), să caști aiurea gura prin școală în zilele în care ai „ferestre” în orar, să prelucrezi informații legislative ca un canal de știri, să depui declarații după declarații ca la tribunal. (Ceea ce mi se pare strigător la cer, umilitor, înjositor până la paroxism, este că în prima zi a anului școlar 2018/2019 profesorii din România au fost obligați să facă cerere către autorități pentru eliberarea unui „certificat de (ne)violator!” Așa ne-au băgat parlamentarii profesorii: în aceeași oală cu Dincă!)

A fi profesor în România nu ține neapărat să faci carieră, să iei medalii pe meritul copiilor, să te îmbogățești la meditații. Ci să dai zilnic „giuvaere” celor pe care-i educi. rețete de viață. A fii profesor în România nu înseamnă să stai îngrămădit după catedră. Ci să stai cu elevii printre bănci. Să le auzi poveștile, să le ștergi lacrimile, și să-i îmbrățișezi. Pentru mulți dintre ei nimeni nu o face! Pentru majoritatea nici părinții nu o fac! Chiar așa, dacă ești profesor câți elevi ai îmbrățișat? Sau câți te îmbrățișează?

A fi profesor în România înseamnă să faci oameni fericiți. Fericirea celor de lângă tine va fi și fericirea ta!

Azi e 5 octombrie. E Ziua Internațională a Profesorului. O omului care pune creionul în mână pruncilor noștri. A celui ce ne-a pus cândva mâna sa peste mâna noastră ca să învățăm să scriem. Apoi ne-a repetat până la plictiseală literele ca să știm să citim. A celui ce ne învață carte! A dascălului prăfuit zilnic de cretă care creează destine! Care produce valori... Sau alte o mie de binecuvântări aduse învățăceilor lui! Nu crezi că ar fi bine să îi scrii un mesaj? Un mail, o felicitare, un sms. Sau să îl suni și să-l feliciți pentru ceea ce ești? Sau dacă nu ai posibilitatea să te așezi în genunchi și să rostești pentru el o rugăciune? Să nu uiți niciodată: ce ești astăzi se datorează și profesorilor tăi!

Doamne, binecuvântează profesorii din România! Dacă îi binecuvântezi pe ei vom fi binecuvântați și noi și pruncii noștri!

Nicolae.Geantă
Drăgăneasa, Subcarpații Curburii

17 comentarii:

  1. Felicitari! Frumos gandit, frumos scris! Foarte adevarat din pacate... La multi ani, multa putere de munca si copii intelepti care sa inteleaga tot ce ii inveti dincolo de materie!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. De la Maria din Londra

    “ La multi ani pt cel mai iubitir si sufletist profesor pe care il cunosc!🤗😘nu mi amintesc de vre-un dascal din viata mea care sa nu ma fi plesnit...sa ma imbratiseze😳?!niciodata!eram un copil de sectant asa ca eram tinuta la distanta😥Ma intreb cum ar fi fost viata mea daca v-as fi avut profesor...cred ca as fi invatat sa iubesc mult mai devreme si cu siguranta as fi avut mai putin de suferit!Dar sunt fericita si multumita ca sunteti prietenul nostru,Domnul sa va binecuvinteze pe dv si familia caci sunteti speciali pt noi,va iubim mult,mai mult decat putem arata!❤🤗😘 “

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Maria!
      Mulțumesc Domnului pentru că mi-a așezat in cale oameni speciali ca voi!

      Ștergere
  3. Vă mulțumesc și eu domnule profesor care din 2013 mi-ați devenit tată spiritual,pentru că nu m-ați învățat numai geografie,ci și harta iubirii lui Dumnezeu, că ajunge din cer până la mine.
    Vă mulțumesc că nu m-ați scos numai la hartă,ci și din valurile tulburi ale tinereții și m-ați așezat pe cel mai sigur liman, mâna lui Dumnezeu.
    Vă mulțumesc și vă sunt recunoscător că m-ați învățat și geografia lui Dumnezeu.
    Vă iubesc din inimă! ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fi plin de suc și verde! Și chiar dacă frunzele îți cad uneori, să nu îți schimbi rădăcinile!
      Dumnezeu să te ocrotească la fiecare secundă!

      Ștergere
  4. De la Costin din Chicago:

    “Dumnezeu sa va binecuvanteze cu calauzire de sus, deasemenea pentru toti profesorii din Romania! Nu toti profesorii sunt adevarati, unii invata doar profesii! Profesorii binecuvantati precum d-stra sunt adevaratii evanghelisti! Ei sunt precum fermierii neobositi in facerea binelui vesnic, binecuvantate sunt sufletele care au parte de astfel de profesori..... Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.
    Deuteronomul 16:17”

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt foarte fericită și mândră că mi-ați fost profesor! Vă mulțumesc muuult pentru tot ceea ce m-ați învățat!! 🤗 Vă iubesc!! 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu sunt fericit și mândru că am putut să pun măcar 1 cm nu doar la cunoștințele ci și la spiritualitatea unui șef de promoție ca tine!💯🤗🙏

      Ștergere
  6. De la Rebeca din Târgoviște

    Legenda Dascălului

    Când Dumnezeu a creat învăţătorul, a chemat toţi îngerii şi i-a întrebat:
    - Cum ar trebui să fie un învăţător ?
    Îngerii i-au dat mai multe răspunsuri:
    - Să iubească copiii, necondiţionat !  Ei au chipul îngerilor.
    - Să rămână mereu copil, învăţând continuu pentru a transmite învăţăceilor lui cunoştinţe actuale şi de valoare!
    - O fiinţă care să rămână veşnic tânără, amabilă, blajină, duioasă, sinceră, onestă, înţelegătoare, spontană, modestă, deschisă, flexibilă, creativă şi corectă!
    - Să aibă cele trei perechi de ochi: cu o pereche să vadă în timp ce scrie la tablă sau citeşte, cu alta să vadă ce nu ar trebui, iar cu ultima să se poată uita la elev când acesta este obraznic şi trebuie să-i spună: „Te iert, altă dată să nu se mai întâmple !”
    - Să poată preda lecţia când copilul îi este bolnav acasă sau el însuşi suferă de vreo boală, când viaţa  îl supune unor încercări!
    - O fiinţă care, deşi uneori firavă, este în stare să stăpânească prin tact pedagogic, măiestrie şi talent o clasă de elevi, uneori mai înalţi sau mai puternici decât el!
    - O fiinţă care merge pe drumul cunoaşterii mână-n mână cu copilul şi care are răspunsuri pentru toate întrebările, dilemele sale.
    - O fiinţă care să considere această profesie un dar de la Dumnezeu şi să profeseze din vocaţie.
    - O fiinţă care să fie (toate laolaltă) : părinte, partener, model, prieten, confident, sprijin.
    Când a auzit aceste răspunsuri, Dumnezeu le-a spus îngerilor:
    - Acestei fiinţe, care primeşte atât de puţin şi dă sau i se cere atât de mult, mai trebuie să-i adăugăm ceva!
    - Ce? au întrebat toţi îngerii în cor.
    Dumnezeu le-a răspuns :
    - Lumină, foarte multă lumină, pentru ca flacăra învăţătorului să nu se stingă niciodată!
    - Înţelepciune, pentru a putea face veşnic daruri de cuvinte, de fapte.
    - Daruri îngereşti de a fi modelatori şi ocrotitori ai sufletelor copiilor.
    ...
    Fie să avem puterea să  ducem pe umerii noştri, cu responsabilitate, competenţă şi dragoste această “dulce povară”!

    (Articolul circulă de ceva vreme pe rețelele decsocializare)

    RăspundețiȘtergere
  7. La multi ani binecuvântati cu pace si har, domnule profesor si prieten drag !

    RăspundețiȘtergere
  8. La multi ani binecuvântati cu pace si har, domnule profesor si prieten drag !

    RăspundețiȘtergere
  9. Un anonim zice...

    Ce gândesc despre profesori... Mmh.
    Acum: sunt oameni care au învățat mult și știu materia lor foarte bine sau ar trebuie sa o știe foarte bine. Deci de obicei oameni inteligenți.
    Când eram elev... Cred ca ma gândeam deseori rau despre ei. Nu îmi plăcea ca ma întreba, ca ne fac sa facem evaluari, ca pun note mici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Valentino din Italia, îi răspunde:

      Ti-ar placea la munca ta sa suporti ce suporta ei ? Sa te injure clientii, sa te duca si in tribunal, sa te oblige directorul sa dai note mari la un fiu de manelist, ca ala are bani sau putere, sa fi dat afara, sau declasat la cererea unei mame inconstiente... dupa ce ai luat zeci de examene cu note maxime, sa umbli cu o rabla de masina, sau pe jos...si multe altele.
      Apoi se spune ca profesorii fac meseria asta de lenesi. Fals, lenesii sunt lenesi oriunde. Am cunoscut profesori foarte harnici, unul din ei ești pe pagina lui. El are pamant, animale, chiar in 2019 el coseste iarba si face fân pentru iarna manual, munceste ca un rob, fara ajutor mecanizat si spune ca asta ii tine corpul si mintea intregi. Doctor profesor, cu ceva mastere, are titlu sa poata conduce o universitate intreaga, dar prefera liceul, ca e mai important pentru elevi, findca poate lucra la mintea adolescentilor si are timp sa predice "in scoala, pe scoala si sub scoala" cum zice chiar el.
      Deasemenea are timp sa fie pastor si daca urmaresti blog-ul lui si pui puncte pe o harta, o sa te sperii cat alearga!
      Ma opresc aici, ca am cam deviat si inchei cu doua exemple :
      Aveam 12-13 ani si eram la orfelinat, acolo am cunoscut un profesor de geografie care a vazut la mine ce nu vedeau altii, omul acela a stors creierul meu, am ajuns cu el la olimpiada de geografie, asta inseamna ca aveam calitati universitare.
      Diriginta avea pasiune pentru munca ei si m-a luat la suflet, ea se purta frumos cu mine, nu mi-am permis sa o dezamagesc. O data a vorbit cu cineva de mine si m-a mangaiat pe fața, am luat imediat nota cea mai mare la ora ei, findca eu invatam pentru ea, indiferent de materie (mate...culmea ironiei!)
      Nu ma imprieteneam cu altii decat pentru prostii, dar prietenul meu era un educator de clase inferioare (un fel de meditator) cu care aveam conversatii lungi, cu subiecte undeva la nivel de oameni mari.
      Asta dovedeste ca profesorii adevarati se dedica, se daruiesc elevilor si coboara la nivelul lor ca sa-i ridice.
      Dumnezeu iubeste astfel de oameni!

      Ștergere
    2. Fii binecuvântat Valentino! 💯🤗🙏

      Ștergere