Scara lui Petru

"De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni" (2 Petru 1:5-7)

Ca să urci prima treaptă a credinței, spune Petru - apostolul cu sinuozități serioase la activ - trebuie s-o demonstrezi cu fapta! Cine nu are acte de credință realizate e simplu... televizor! Vorbește singur. În al doilea rând, făcând fapte bune dobândești cunoștință. Studiul biblic cel mai ușor de ținut minte nu e din cărți, ci trăit pe propria piele. 

A treia treaptă e înfrânarea. Dar nu ai cum să te înfrânezi dacă nu ști de la ce? De aceea, în Decalog, Dumnezeu se face întâi cunoscut apoi cere un set de norme. Cine se înfrânează va căpăta răbdare. Răbdarea înseamnă să rămâi în picioare când toți ceilalți au căzut la pământ!

A cincea treaptă e evlavia. N-ai să vezi om evlavios pe cel ce nu pune frână. Pe cel țâfnos, "degrabă vărsătoriu de sânge". Dar nici iubitor de frați. Dragostea e tandrețe, eleganță, maniere elegante. Izvorâtâ din evlavie, nu are bădărănisme, nu se poartă ca-n codru, ca un elefant în magazinul de porțelanuri, nu e nepăsătoare fațâ de frați. Se jertfește!

A șaptea treaptă a credinței e iubirea de oameni. Nimeni nu va putea iubi oamenii dacă nu-și iubește întâi frații! Și nici atât pe Dumnezeu!

Nu încercați să fiți canguri și să săriți direct la treapta șapte! Cine-a făcut așa n-a aterizat bine!