Geamul și oglinda - de Nicolae Geantă

Am spus bisericii că un rabin evlavios a vizitat odată un enoriaș bogat. Bogat și zgârcit! (De ce-or fi bogații ăștia zgârie-brânză?). În loc să stea la masă, învățătorul Legii s-a dus și-a luat oglinda din perete. "Pe cine vezi aici?", a întrebat rabinul pe avar. "Mă văd eu?". Atunci învățatul a început să răzuie grăbit argintul. "Acum pe cine vezi?". "Pe tine!".

Ne-am concentrat viața pe oglinzi existențiale și-am devenit egocentrici. Ne poleim pe zi ce trece traiul și nu mai sărim deloc în ajutorul celor de afară. Ne vedem numai pe noi: șomajul, pensia mică, salariul pichinez, facturile... Nu mai avem ochi pentru săraci, cerșetori, misionari, orfani, văduve... Și nici atât pentru secerișul Domnului. "Ochii sunt dați să privească dincolo de mine", spunea părintele Galeriu. "Ochii celui care se vede numai pe el însuși, sunt bolnavi", scria un psihiatru. Viața cu oglinzi mă face să-mi port de grijă, să devin narcisist, să mă idolatrizez! 

Când a venit pe pământ, Hristos a ales să fie geam. Drept dovadă și palmele-i sunt găurite! Ca prin găurile piroanelor să vedem mai bine Cerul!

"Ce este un sfânt?", a întrebat o învățătoare copiii. "Omul acela din biserică prin care se vede lumina!" Răzuiți-vă poleiala! Fiți geamuri transparente! Altfel Cerul nu se vede de voi! Lăsați Biblia să fie Oglindă. Dumneavoastră fiți vitralii!

Nicolae.Geantă

Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/geamul-si-oglinda-nicolae-geanta/