Un bătrân stă chircit pe scările unei farmacii cerșind milă. Nebărbierit, uscățiv, cu pantofii roși și flanela decolorată de vreme, își ridică puțin cămașa și arată trecătorilor o pungă legată la burtă, cu sânge, cu puroi. "Ajutați un bătrân cu cancer la colon! Dumnezeu să vă păzească copilașii, taică". În farmacie intră și ies o droaie de persoane. Că la români farmaciile sunt locul doi după brutării. Bani de pastile au ai noștrii, dar când e vorba să bage mâna în buzunarul milei... E cusut cu strună!
Când m-a văzut bătrânul a început să cerșească și mai insistent! Poate o fi simțit că sunt pocăit. Poate că Dumnezeu i-a spus că trebuie să mă încerce. I-am dat ceva gologani și-am mers mai departe. În spatele meu, pe stradă, venea un domn bine. Îmbrăcat bine vreau să zic. Bătrânul nu apucă să-și spună durerea că domnul zice: "Sănătate, sănătate, sănătate!". "Sănătate, sănătate!" repetă cam stins și moșul, cu palma întinsă și goală!
Am mers până la semafor și m-am oprit. "Domnul bine" îmi sufla în ceafă. M-am întors să-i spun o filosofie de viață: "Sănătate e ușor de zis. Dar pe mine, pe dumneata nu ne costă nimic. Sănătatea o dă Dumnezeu. Săracul avea nevoie de sănătate, dar și de ceva bănuți. Dacă sănătatea e partea lui Dumnezeu, partea noastră sunt banii. Ceva care să ne coste!".
"Vă ajută Domnul să construiți", "vă poartă Domnul de grijă cu mâncarea, orfanilor", "vă vindecă Hristos, bolnavilor", "vă trimite El bani de lumină, rechizite, lemne de foc!"... Vă sună cunoscut? E milă la nivel de declarații. Dar în hrisovul sfânt din cer nu se scriu decât acțiunile! Dumnezeu nu trece nici vorbele goale, nici intențiile la evenimente notabile.
Încerc să-mi explic de ce, deși-l citesc pe Iacov, majoritatea bisericilor noastre de azi se întrec în benedicțiuni verbale! Astea nu cunosc anatomie! N-au înțeles că dragostea trece prin stomac! Și că 'nainte de burtă trece prin buzunare!
Pace frate Nicu. Din cate stiu, multi, foarte multi frati si surori dau a 10. partea din venit Domnului! Cred ca mai e asa cum stiu de mult. Deci, de ce nu ar organiza Bisericile si Adunarile din banii acestia ajutorul pentru oamenii care au nevoie? Dar, cred ca in parte o fac, nu? In rest: Ce nu ne costa ceva, nu e jertfa! Si de JERTFA sunt personal inca departe...:( of, of.
RăspundețiȘtergereMajoritatea bisericilor pe care le cunosc nu practică 10%! Și nici ceilalți nu se prea înghesuie. Prin urmare: nu au! Unii mi-au reproșat acum ceva ani că zeciuiala nu-i nou-testamentală și că omul trebuie să fie determinat să fie darnic! "Dărnicia e peste zeciuială!", ziceau unii. Numai că dărnicia asta nu prea se vede!
Ștergere