RA Toflea 28 febr. 2016
ProSefora
youtube
luni, 29 februarie 2016
Ce tainic te-nconjoară Domnul - de Traian Dorz
Ce tainic te-nconjoară Domnul
cu binefacerile Sale,
în dulci chemări, în noi îndemnuri
spre ţinta mântuirii tale.
Tu nu-nţelegi cum vine gândul
ce-ţi luminează o cărare,
nici cum îţi izvoreşte-ndemnul
cu năzuinţa sfinţitoare.
duminică, 28 februarie 2016
De ce unii cad chiar din biserică?
Text: Faptele Apostolilor 20:7-12, Psalm 20:7-8Dispozitio
1) cad pentru că se încred în ei - Prov. 3:5, Prov. 25:26
2) cad pentru că îşi pun speranţele în oameni - Ieremia 17:5, Psalm 118:8
3) cad pentru că se bazează pe posesiunile lor - Psalm 20:7, Fil. 3:3
Concluzio
CH Spurgeon "Ai grijă cum vii la biserică. Pavel s-ar putea să nu fie acolo"
Nicolae.Geantă
sâmbătă, 27 februarie 2016
Când pune degetul Dumnezeu pe-o tastă... - de Nicolae Geantă
În urmă cu vreo 16 ani, când am dorit să mă angajez profesor, am dat un examen de titularizare. Din zeci de candidați am fost al patrulea. Erau 4 posturi la oraș (două în Ploiești, două în Câmpina) și restul la țară. Mi-am ales un post la oraș. În liceul unde fusesem elev. Eram ultimul ce puteam face asta. Un tip dinaintea mea optase și el tot la același liceu. (inspectoratul afișase două locuri). Mulțumit, în aceeași zi m-am dus la liceu și m-am angajat...
La vreo doi ani după acest eveniment am ajuns într-o întâlnire cu geografii. La final a venit un tip solid, m-a salutat și m-a îmbrățisat: "Mă mai cunoașteți?, mi-a spus profu' zâmbind. Datorită dvs eu am serviciu la mine în oraș!". Nu-l mai știam. Uitasem că fusese colegul ce luase post exact înaintea mea...
Apoi mi-a povestit: "După ce am luat numirea (hãrtia de la Inspectoratul Școlar unde se susține examenul), am mers acasă. A doua zi m-am dus la liceu: "Sunt noul profesor de Geografie", am spus voios directorului. "Avem profesor. A venit ieri deja. Un domn Geantă", a replicat acesta sec. "Știu. Dar suntem amândoi". "Nu, nu se poate! Nu avem nevoie decât de unul. O singură persoană a plecat la pensie!". "Nu știu. Trebuie să mă angajați". "Nu am unde...". "Domnule director, dar Inspectoratul a trimis doi oameni!". "Eu nu am nevoie decât de unul!". Și s-a iscat un mic tărăboi.
Directorul a sunat lnspectorul de Resurse Umane. "Am trimis un post, am primit doi oameni!". "Domnule director, am lista în față. Doi oameni ați cerut". " Ba nu, unul"... Discuții. Răsfoiri de dosare. Directorul avea dreptate. Un singur post declarase vacant. Cum au apărut in tabel două?
"Să plece domnul Geantă, a strigat nervos profesorul plinuț. Am avut medie (cu 0,05 puncte) mai mult ca el". "Unde să se ducă?", i-a replicat inspectorul. "Să îmi deregleze alți 70 de profesori?". Tăcere. Profu' de Geografie fierbea. Directorul fuma înădite. Inspectorul răsfoia continuu dosare. Telefonul rămăsese pe speacker. După ceva zăbovire inspectorul găsește soluția: "Dvs de unde sunteți
dle profesor?". "Din Boldești". "Bun. Mergeți de anul acesta acolo, aveți niște ore la liceu, iar anul viitor când va ieși o doamnă la pensie, veți rămâne titular. Si domnu' Geantă va fi profesor în Câmpina. E de acolo..."
"Mulțumesc! Mulțumesc! Datorită dvs am serviciu la mine în oraș", mi-a declarat încântat a doua oară colegul meu. "Nu aveți de ce, i-am spus uimit (de doi ani nu știusem povestea asta). Mulțumiți-i lui Dumnezeu. El a vrut sa fie așa".
La vreo doi ani după acest eveniment am ajuns într-o întâlnire cu geografii. La final a venit un tip solid, m-a salutat și m-a îmbrățisat: "Mă mai cunoașteți?, mi-a spus profu' zâmbind. Datorită dvs eu am serviciu la mine în oraș!". Nu-l mai știam. Uitasem că fusese colegul ce luase post exact înaintea mea...
Apoi mi-a povestit: "După ce am luat numirea (hãrtia de la Inspectoratul Școlar unde se susține examenul), am mers acasă. A doua zi m-am dus la liceu: "Sunt noul profesor de Geografie", am spus voios directorului. "Avem profesor. A venit ieri deja. Un domn Geantă", a replicat acesta sec. "Știu. Dar suntem amândoi". "Nu, nu se poate! Nu avem nevoie decât de unul. O singură persoană a plecat la pensie!". "Nu știu. Trebuie să mă angajați". "Nu am unde...". "Domnule director, dar Inspectoratul a trimis doi oameni!". "Eu nu am nevoie decât de unul!". Și s-a iscat un mic tărăboi.
Directorul a sunat lnspectorul de Resurse Umane. "Am trimis un post, am primit doi oameni!". "Domnule director, am lista în față. Doi oameni ați cerut". " Ba nu, unul"... Discuții. Răsfoiri de dosare. Directorul avea dreptate. Un singur post declarase vacant. Cum au apărut in tabel două?
"Să plece domnul Geantă, a strigat nervos profesorul plinuț. Am avut medie (cu 0,05 puncte) mai mult ca el". "Unde să se ducă?", i-a replicat inspectorul. "Să îmi deregleze alți 70 de profesori?". Tăcere. Profu' de Geografie fierbea. Directorul fuma înădite. Inspectorul răsfoia continuu dosare. Telefonul rămăsese pe speacker. După ceva zăbovire inspectorul găsește soluția: "Dvs de unde sunteți
dle profesor?". "Din Boldești". "Bun. Mergeți de anul acesta acolo, aveți niște ore la liceu, iar anul viitor când va ieși o doamnă la pensie, veți rămâne titular. Si domnu' Geantă va fi profesor în Câmpina. E de acolo..."
"Mulțumesc! Mulțumesc! Datorită dvs am serviciu la mine în oraș", mi-a declarat încântat a doua oară colegul meu. "Nu aveți de ce, i-am spus uimit (de doi ani nu știusem povestea asta). Mulțumiți-i lui Dumnezeu. El a vrut sa fie așa".
vineri, 26 februarie 2016
N-ai voie să lipsești de moștenire pe nimeni!
Sabin împarte Biblii, tractate și CD-uri "îmi pasă de tine" printre tiriști. În diaspora. El și încă vreo câțiva tineri. Misiunea asta o fac de ceva vreme. Pe banii lor. Pe timpul lor. Pe riscul lor...
Azi m-a sunat să-mi spună că printre tiriștii cărora le-a oferit o Biblie a dat de un român. Tipul nu prea mai vrea să audă de creștini! "Când eram mic am mers la biserică, a mărturisit șoferul. Ai mei erau pocăiți. La 18-19 ani anturajul m-a depărtat de Hristos. Am întors spatele si familiei, și bisericii. Am făcut toate relele din lume. Băutura era refugiul meu. După vreo 10 ani am spus într-o duminică soției mele: "Azi pun punct. Mă duc la biserică să mă pocăiesc!" Am ajuns. Ea a rămas acasă. În biserică, la cântare am luat acordeonul. De ani de zile nu mai cântasem pentru Domnul! Mi-au dat lacrimile! Dar..., nu s-a terminat bine cântarea, că un "șef" a venit la mine și mi-a zis: "tu nu ai voie să cânți în biserică!" Am lăsat acordeonul sub bancă, m-am sculat și-am plecat direct la cârciumă. Când am ajuns acasă mort de beat soția a fost șocată. "Ai spus căte duci la biserică?". "Da, dar... nu m-au primit!". "Ce facem cu oamenii ăștia frate Nicu?", a fost uluirea lui Sabin.
Tiristul nu e singurul oprit de la sfințenie chiar de către sfinți. Crezând că face bine, Biserica, de secole bune taie apetitul de reabilitare al păcătoșilor. Nu știu cum înțeleg unii sacerdoțiul ioanian: Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate, dar celor ce le veți ținea, vor fi ținute (Ioan 20:23). Nu știu dacă au înțeles că Biserica nu iartă păcate, ci doar Hristos! Dar sunt sigur că n-au înțeles că iertarea păcatelor cuiva duce la pocăința acelui greșit. Neiertându-l noi, ca Biserică, păcătosul nu mai are șansa întâlnirii cu Domnul. Deci, nu e iertat nici de Tatăl!
În biserică nimeni nu poate opri reabilitarea cuiva! Nimeni nu poate da afară pe nimeni! Nimeni nu e "primul între egali". "Tată, nu cred că în biserică se poate deposeda de moștenire nimeni, îmi zice fiica mea cea mică. În biserică toți suntem moștenitorii lui Hristos, și moștenirea noastră e Cerul!" Ce simplu a găsit soluția o asolescentă! ...
Mi-am adus aminte dea "atâția exilați". Marginalizați fără motive. Lăsați să devină insule în biserică. Opriți să slujească. (Am trecut ani buni pe acolo!). (Chiar Elvis Presley a fost dat afară de baptisti deoarece a vrut să cânte cu chitara în biserică!). Mi-am adus aminte și de vorba fratelui Țon: "biserica e singura armată ce își ucide răniți!" Ce duh o mână?
Nu marginalizați pe nimeni fraților! Nu închideți poarta Cerului în nas celui ce-a călcat odată în străchini. De unde știți că el nu s-a pocăit de păcat? Și-apoi, pe cine a alungat Hristos vreodată? Și cum am vrea ca cel căzut să se ridice?
Fiți buni! Bunătatea are ochi pentru oricine. Ajutați păcătoșii să îmbrace haine sfinte! Nu veți fi mai fericiți moștenind Cerul fără ei... Nici Dumnezeu n-a vrut asta...
Nicolae.Geantă 🍒
Azi m-a sunat să-mi spună că printre tiriștii cărora le-a oferit o Biblie a dat de un român. Tipul nu prea mai vrea să audă de creștini! "Când eram mic am mers la biserică, a mărturisit șoferul. Ai mei erau pocăiți. La 18-19 ani anturajul m-a depărtat de Hristos. Am întors spatele si familiei, și bisericii. Am făcut toate relele din lume. Băutura era refugiul meu. După vreo 10 ani am spus într-o duminică soției mele: "Azi pun punct. Mă duc la biserică să mă pocăiesc!" Am ajuns. Ea a rămas acasă. În biserică, la cântare am luat acordeonul. De ani de zile nu mai cântasem pentru Domnul! Mi-au dat lacrimile! Dar..., nu s-a terminat bine cântarea, că un "șef" a venit la mine și mi-a zis: "tu nu ai voie să cânți în biserică!" Am lăsat acordeonul sub bancă, m-am sculat și-am plecat direct la cârciumă. Când am ajuns acasă mort de beat soția a fost șocată. "Ai spus căte duci la biserică?". "Da, dar... nu m-au primit!". "Ce facem cu oamenii ăștia frate Nicu?", a fost uluirea lui Sabin.
Tiristul nu e singurul oprit de la sfințenie chiar de către sfinți. Crezând că face bine, Biserica, de secole bune taie apetitul de reabilitare al păcătoșilor. Nu știu cum înțeleg unii sacerdoțiul ioanian: Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate, dar celor ce le veți ținea, vor fi ținute (Ioan 20:23). Nu știu dacă au înțeles că Biserica nu iartă păcate, ci doar Hristos! Dar sunt sigur că n-au înțeles că iertarea păcatelor cuiva duce la pocăința acelui greșit. Neiertându-l noi, ca Biserică, păcătosul nu mai are șansa întâlnirii cu Domnul. Deci, nu e iertat nici de Tatăl!
În biserică nimeni nu poate opri reabilitarea cuiva! Nimeni nu poate da afară pe nimeni! Nimeni nu e "primul între egali". "Tată, nu cred că în biserică se poate deposeda de moștenire nimeni, îmi zice fiica mea cea mică. În biserică toți suntem moștenitorii lui Hristos, și moștenirea noastră e Cerul!" Ce simplu a găsit soluția o asolescentă! ...
Mi-am adus aminte dea "atâția exilați". Marginalizați fără motive. Lăsați să devină insule în biserică. Opriți să slujească. (Am trecut ani buni pe acolo!). (Chiar Elvis Presley a fost dat afară de baptisti deoarece a vrut să cânte cu chitara în biserică!). Mi-am adus aminte și de vorba fratelui Țon: "biserica e singura armată ce își ucide răniți!" Ce duh o mână?
Nu marginalizați pe nimeni fraților! Nu închideți poarta Cerului în nas celui ce-a călcat odată în străchini. De unde știți că el nu s-a pocăit de păcat? Și-apoi, pe cine a alungat Hristos vreodată? Și cum am vrea ca cel căzut să se ridice?
Fiți buni! Bunătatea are ochi pentru oricine. Ajutați păcătoșii să îmbrace haine sfinte! Nu veți fi mai fericiți moștenind Cerul fără ei... Nici Dumnezeu n-a vrut asta...
Nicolae.Geantă 🍒
Când mobilizează Dumnezeu Cerul pentru tine?
Text: Faptele Apostolilor 10: 1-2, 44
INVENTIO
Pe paginile Bibliei vedem că de multe ori Dumnezeu a intervenit prin oameni. Alteori prin îngeri. Și, de de nu, chiar El personal "a lucrat". Dar să pună tot Cerul în mișcare pentru un om? Când îi mișcă El pe toți, deodată? În ce condiții?
DISPOZITIO
1) când milostenia ta nu vine din obligație, ci din plăcere
- milă voiesc, nu jertfe!
- dărnicia/ milostenia este ceea ce dai peste zeciuială
- când Tabita a murit, Hristos a înviat-o. Predica poate muri, cântarea poate muri, dar milostenia nu are voie să moară în biserică!
- biserica fără milă e pleonasm
2) când iubești neprihănirea, dar și neprihăniții
- mila fără neprihănire e ca și cum ai oferi cuiva o prăjitură dar ești murdar pe mãini: o refuză!
- neprihănirea nu e completă dacă nu iubești și neprihăniții; ei sunt aripa ta lipsă!
- neprihănirea nu e oferită celor ce nu o caută!
3) când nu iei decizii decât după rugăciune
- mare este puterea rugăciunii celui neprihănit
- undeva, pe o biserică scria "Just Jesus". Dar vântul a rupt banerul și a rămas " Just us"
- rugăciunea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă!
CONCLUZIO
Atunci Dumnezeu va mobiliza ÎNGERII (v3), SFINȚII (v.24, v. 45) și DUHUL SFÂNT (v.44)
Atunci vei primi mântuirea tu și casa ta, și veți fi martori pentru toate neamurile!
Nicolae.Geantă 🍒
Pe locul tău - de Vladimir Pustan
Romani 12:7, 8 – „Cine este chemat la o slujbă, să se ţină
de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine
îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă
largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă
cu bucurie.”
Nae
Ionescu spunea odată că un bun român este acela care respectă ce poate face
altul şi nu poate face el.
Când
creierul comandă unui mădular al trupului să facă ceva şi acesta îl trimite la
plimbare, înseamnă că acel mădular e paralizat. Dar când un mădular face
lucrarea altuia (bunăoară să te scarpini în ureche cu degetul de la picior), e
nebunie.
Petru a
predicat şi trei mii de oameni s-au pocăit. Pavel a predicat şi el, şi un tânăr
a căzut de la fereastră şi a murit. Pavel trebuia să scrie scrisori, să
înfiinţeze biserici, să ungă păstori. Petru trebuia să predice.
Avem
înscris în genă maladia de a vrea să facem tot ce nu putem, dar de asta ar
trebui să scăpăm prin pocăinţă. Grecii spuneau că trebuie să te cunoşti şi pe
tine însuţi, nu numai pe Dumnezeu, ca să poţi fi folositor societăţii.
joi, 25 februarie 2016
Omul mediocru - Nicolae.Geantă
Leonardo da Vinci spunea că omul mediu privește fără să vadă, ascultă fără să audă, atinge fără să simtă și mișcă fără a fi conștient în corpul său...
Omul mediu nu iese din front, nu are inițiativă proprie, nu urcă și nu coboară. El bate pasul pe loc. Nu clocotește și nici nu îngheață. Mocnește ca un fitil care fumegă!
Dar cel mai grav am văzut la omul mediu că gândește fără să vorbească!
Nicolae.Geantă
🍒
Omul mediu nu iese din front, nu are inițiativă proprie, nu urcă și nu coboară. El bate pasul pe loc. Nu clocotește și nici nu îngheață. Mocnește ca un fitil care fumegă!
Dar cel mai grav am văzut la omul mediu că gândește fără să vorbească!
Nicolae.Geantă
🍒
miercuri, 24 februarie 2016
Fapte mici, consecințe mari
text: Cântarea Cântărilor 2:15 "Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile!"
Inventio
Nu e nevoie să ți se taie piciorul să șchiopi, e deajuns o singură pietricică în pantof!
Dispozitio
Fapte mici cu prețuri mari
1) soția lui Lot - prietenia cu lumea e vrăjmășie cu Dumnezeu
2) Nadab și Abihu - focul străin
3) Solomon - și uriașii sunt slabi când sfidează regulile
4) Uza - obișnuința cu Dumnezeu
5) Ghehazi - lăcomia e lepra ce distruge pe interior
6) Anania și Safira - minciuna în biserică
Concluzio
Atenție: buturuga mică răstoarnă carul mare!
Inventio
Nu e nevoie să ți se taie piciorul să șchiopi, e deajuns o singură pietricică în pantof!
Dispozitio
Fapte mici cu prețuri mari
1) soția lui Lot - prietenia cu lumea e vrăjmășie cu Dumnezeu
2) Nadab și Abihu - focul străin
3) Solomon - și uriașii sunt slabi când sfidează regulile
4) Uza - obișnuința cu Dumnezeu
5) Ghehazi - lăcomia e lepra ce distruge pe interior
6) Anania și Safira - minciuna în biserică
Concluzio
Atenție: buturuga mică răstoarnă carul mare!
Scrisoare pentru fete, de Dragobete
Va scriu fetelor în prag de Dragobete – o sărbătoare care nu îşi avea rostul în România, aşa cum nici Valentine’s Day nu-şi are rostul în America – să vă avertizez: nu vă jucaţi cu dragostea! N-o stârniți și n-o chemați insistent. Pentru că, spunea Solomon, „e mai tare ca moartea!”. A gustat careva din moarte?
Pentru tot articolul facți click
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/02/scrisoare-pentru-fete-de-dragobete-2.html
Pentru tot articolul facți click
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/02/scrisoare-pentru-fete-de-dragobete-2.html
marți, 23 februarie 2016
Calea mică
Să cauți slijba cea mai neînsemnată, să te porți frumos cu cei ce te irită, să primesti cu brațele deschise criticile injuste, să-i ajuți pe nerecunoscători, e "calea mică" , spunea Tereza de Lisieux. Adică, niște nimicuri pe care când le faci, Hristos se ridică în picioare. Îl bucură mai mult ca faptele mărețe de sfințenie!
Dacă pe căile mari merg doar unii, dacă faptele mari se fac doar uneori, calea mică e accesibilă oricui și are oportunități zilnice!
Nicolae.Geantă🍒
Dacă pe căile mari merg doar unii, dacă faptele mari se fac doar uneori, calea mică e accesibilă oricui și are oportunități zilnice!
Nicolae.Geantă🍒
luni, 22 februarie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)