Zece motive să taci - de Nicolae Geantă

 „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ține gura” 
(Proverbele 17:28)

Tăcerea. Se mai poate păstra? Atunci când treci prin provocări? Mai poți tăcea atunci când ești în jugul defăimării, când gesturile ceilulat îți fură pacea și îți face inima ca apa? Și mai ales poți să taci atunci când tu ai dreptate?

Arabii au un proverb: „Cuvântul e de argint, tăcerea e de aur!” Și totuși pentru cei mai mulți dintre noi aurul e mai ieftin decât argintul! Asta nu sună a înțelepciune! Ci a lipsei ei!

Taci când ești furios! Apostolul Iacov spune că „limba este o lume de nelegiuiri”. (Iacov 3:6). Cuvintele aspre devin un foc care aprinde „roata vieții”. Mereu, dar mereu, ce spune limba la furie spinarea plătește în durere!

Taci când ești provocat! Când cineva te determină să reacționezi! Calmul tău este singurul răspuns cu care adversarul nu se poate contrazice. Nu știi că tăcerea este unul dintre argumentele cel mai greu de combătut? Tăcerea e răspunsul celor înțelepți dat celor nebuni!

Taci când cuvintele tale ar distruge ceea ce poți construi. Unele lucruri pot fi iertate, dar niciodată uitate! Oamenii nu vor ține minte ce ai (sau n-ai) făcut pentru ei, dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă!

Taci atunci când pacea valorează mai mult decât a avea dreptate. Ultimul cuvânt este uneori cel mai scump dintre câte vei rosti vreodată!

Taci când știi doar jumătate din poveste. Jumătate din adevăr este suficient pentru a te face să greșești sută la sută.

Taci când ești într-un grup care aplaudă sau huiduie semenii. Vorbele multe nu pot evita păcatul!

Taci când muncești cu trudă. Lasă succesul să facă tot zgomotul!

Taci și ascultă când vorbește Dumnezeu! În liniște vei auzi Iubirea care începe să-ți ospăteze cu Cer sufletul obosit! Știai că sufletul se hrănește cu bucățele de Cer?

Taci în fața acuzelor! Când a ajuns Hristos în fața lui Irod, împăratul i-a pus multe întrebări. Dar Isus nu „i-a răspuns nimic!”, ne spune evanghelistul Luca. Tăcerea Domnului nu a fost frică. Ci chibzuință. Isus ne-a dat o lecție din care învățăm că înțelepții nu răspund la toate întrebările, nu justifică tot. Nu pentru că nu pot. Ei știu că nu se merită...

Învață să taci! Tăcerea nu e slăbiciune! Nu e lipsă de argumente. Nu e retragere. Tăcerea conservă energie. În tăcere decizi. Devii tare. Nu pentru a domina. Ci pentru a nu fi tras în ceva care nu te reprezintă. Tacerea e măreție! Restul e slăbiciune!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset