Nicolae Geantă, Onisim Botezatu, Darius Filimon la Focșani

notă: Întâlnirea de la ora 9,00 de la Biserica Penticostală nr.1 din Bărbulești

a fost reprogramată la ora 17,00

Horeb ori Anac - de Nicolae.Geantă

Caleb a primit o parte de moștenire în seminția lui Iuda. Apoi a cerut lui Iosua Hebronul: "Iosua, nu pot sta liniștit în țară atâta timp cât pe Hebron stau fiii lui Anac! De 40 de ani nu am o noapte liniștită. Părinții mei, rudele mele mai în vârstă, Bătrânii lui Israel, n-au intrat în Canaan din cauza lui Anac. Îți aduci aminte când iscoadele au înmuiat inima poporului? S-au speriat de Anac. Și mai e ceva Iosua: pe Hebron se coboară Domnul cu roua Sa, cu Duhul vare schimba viețile. Hebronul e altarul lui Dumnezeu? Cum să-l stăpânească Anac?"

Iosua nu s-a temut de uriași. A urcat și i-a izgonit!

Atâția Anaci ne-au invadat Hebronul nostru. Părinții care nu vin în biserică, copiii ce merg prin discoteci. Anac ce ne îmbie frații cu vin fiert, cu vodcă, c-o țigară. Anacii care umblă cu bârfe, cu minciuni, cu defăimarea bisericii. Anacul care ne-a furat bucuria, victoriile, rugăciunea. Anacii ce proorocește fals, ce trâiește la plesneală apoi urcă la amvon! Anac cu Moșul de Crăciun, cu Halloweenul, cu lumânarea și cultul pentru morți. Anac ce s-a urcat pe scaunul lui Dumnezeu.

Aveți o singură obligație: nu doar să izgoniți ci să distrugeți Anacii. Altfel nu veți moștenii țara. Și Cerul nici atât!

Nimeni nu poate avea și Horebul și pe Anac!

Nicolae.Geantă

Un Betel pentru anul care vine - Vladimir Pustan

După 30 de ani de pocăință șchioapă, patriarhul Iacov e invitat de Dumnezeu să se reîntoarcă la primul altar. Prima dragoste. Prima cunoaștere. Prima lacrimă. Prima rugăciune. Atunci se pocăise de frică, dar Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe. Era bogat, cu familie mare și influentă, scăpase de frica de Esau, dar inima era goală… Și ce folos toate…? Stătea la 15 kilometri de Betel, dar e destul și-un metru în afara harului lui Dumnezeu.

A hotărât că nu se mai poate… Și-a luat familia și a plecat spre Betel. S-au dezbrăcat de mândrie, materialism și haine de firmă. S-au pocăit… Dumnezeu le-a promis alte binecuvântări. Dar pocăința nu te va scuti de necazuri… În același capitol (Geneza 35) îi moare Debora, doica ce l-a crescut, îi moare Rahela, soția pe care o iubea și-i moare tatăl, Isaac. Imediat după pocăință, iar acestea nu sunt binecuvântări.

E sfârșit de an și trebuie toți să ne reîntoarcem la Betelul de demult. Și anul care vine nu va fi scutit de necazuri și încercări. Dar nu-i totuna când Îl avem pe El în cuptor sau când suntem singuri. Fără El focul o să ne ardă…

Și fără Betel, nimic nu are sens. Nici necazul…

                 V l a d i m i r _ P u s t a n

 http://www.ciresarii.ro/index.php/un-betel-pentru-anul-care-vine-vladimir-pustan/

Advent - de Petru Dugulescu

Dormeau în Templu sulurile Torei,

Iar colbul vremii se-așternuse gros;

Și nimeni n-a știut sosirea orei

Când ceasul glorios al aurorei

Îl anunța Iudeii pe Hristos.

Și Te-ai născut în noapte-aceea rece,

În trup de molecule și atomi,

Ca să-mplinești poruncile lui zece,

Să ne aduci viața ce nu trece

Pierdută, în gradina printre pomi.

Istoria, cu porțile-ncuiate,

Te așteptă pe Tine s-o descui,

Să îi dezlegi enigmele ciudate,

Să îi îndrumi cărările-ncurcate

Și pe făgașul vieții să o pui.

Religii, de pe tot cuprinsul lumii

Cu aripile frânte la mormânt,

Te așteptau să-mbraci cămașa humii,

Să le înveți secretul rugăciunii

Și să rostești cuvintele ”Eu sunt!”

Te așteptau artiștii și poeții,

Ca să-i inspiri cum nimeni n-a putut -

Găsind în Tine sensul frumuseții,

Să îți închine operele vieții

Și artei să îi dai un conținut.

Te așteptau popoare oprimate

Să le vorbești de-o viață fără chin.

Te așteptau zachei, prostituate,

Noi toți, cu conștiințele pătate,

Să ne aduci iertare și alin.

Și totuși, Doamne, în noaptea neuitată

Când ai venit din lumea Ta la noi,

Maria, suspina îndurerată

Că nu îți fu venirea salutată,

Doar de păstorii simpli de la oi.

Nu Te-a întâmpinat Irod cel Mare,

Nici preoți, cărturari sau farisei,

Cuvântului Tău nu i-au dat crezare

Și Te-au urât cu pizmă fiecare,

Deși ai venit să mori și pentru ei.

Trei magi veniră apoi din depărtare,

Ca să-ți aducă darul lor cu drag;

Și-un Simeon și Ana, fiecare,

Te așteptau cu dor și-nflăcărare,

În fiecare zi la Templu-n prag.

În ziua revenirii Tale Sfinte,

Când vei veni, Mireasa să Ți-o iei,

O rugă am, și Ți-o înalț fierbinte:

Ajuta-mă să-ți pot ieși-nainte

Și fă-mă ca pe unul dintre ei!

De pastor Petru Dugulescu

http://damianion.wordpress.com

Ce poate lipsi unei bisericii

Multe lucruri pot lipsi din biserică. De la membrii devotați, numeroși, la microfoane. De la surse financiare la dotări de mobilier. De la încălzire centrală la conducători sinceri. De la instrumente muzicale la Biblii. Și totuși, și fără aceste accesorii, Biserica s-a descurcat, se descurcă. Ce facem însă când bisericii îi lipsește:

1. Dragostea dintîi - Apoc. 2:4 ( biserica din Efes)
2. Curajul de a suferi - Apoc. 2:10 ( biserica din Smirna)
3. Oameni care să înfrunte ereziile - Apoc. 2:14 ( biserica din Pergam)
4. Credincioși care au renunțat total la idolatrie - Apoc. 2: 19 ( biserica din Tiatira)
5. Fapte desăvârșite - Apoc. 2:4 ( biserica din Sardes)
6. Puterea - Apoc. 3:8  (biserica din Filadelfia)
7. Pasiunea -  Apoc. 3:15 ( biserica din Laodiceaa)
8. Smerenia - Apoc. 3:16 ( biserica din Laodiceea)
9. Pocăința

Bisericii din Tiatira ( și implicit nouă) Dumnezeu i-a reproșat că nu știe să păstreze ve are! Prin urmare aleargăm neglijenți. Mă tem că podoabele noastre de azi sunt laodiceene: nu au preț sfânt.

Mi-ar fi plăcut - de Traian Dorz

De ce-ar mai fi nevoie în bisericile noastre? - de Vladimir Pustan

Am ieşit încet, încet din casele periferice cu perne în geam ca să nu vadă miliţia lumina aprinsă. Ne-am construit biserici, tot prin periferii şi tot fără gust. Arată a orice numai a biserică nu. Mulţi pastori au avut ca viziune construirea unei biserici şi acum s-au terminat amândouă. Construcţia bisericii şi viziunea. Poate la anul nişte balustrade de inox.

Avem nevoie de spaţiu, lumină, aer condiţionat, bănci relaxante, video-proiectoare, instrumente etc. Toate sunt necesare într-o biserică, împreună cu corul, fanfara, şcoala duminicală, grupurile de misiune, programe sofisticate şi cântări pe negativ...

Dar cel mai mult ne lipsesc în biserici oamenii născuţi din nou, ce nu-s născuţi din sânge prin familie, nu-s născuţi din sentimente înălţătoare de-o seară şi nici din mintea ce percepe intelectual pocăinţa. Naşterea din nou e opera lui Dumnezeu ce doreşte să facă toate lucrurile noi. Un Dumnezeu ce nu-şi doreşte membri în biserică, ci ucenici. Membrii sunt simpli consumatori, ucenicii sunt producători. Dumnezeu vrea ucenici.

În bisericile noastre e nevoie de oameni umpluţi cu Duhul Sfânt, goliţi faţă de lumea de acum, copaci roditori cu roada bucuriei, dragostei şi păcii.

În bisericile noastre e nevoie de oameni ce să aştepte activ răpirea bisericii. Adică oameni ce să vestească Evanghelia grăbind Împărăţia lui Dumnezeu, ştiind că tăcerea noastră va condamna irevocabil oamenii la iad.

Mai mult decât de termopane e nevoie de sfinţi. Cu durere trebuie să scriu că bisericile noastre vor arde. Şi dacă judecata începe de aici, atunci va trebui să facem ceea ce predicăm. Adică să ne ocupăm în primul rând de lucrurile ce nu vor arde.

 V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa: AICI

Dragostea comoară vie

Dragostea-i comoară vie, soare rupt din veșnicie
Ea nu știe de mânie, te-nțelege chiar și-n gând,
Nu se umflă de mândrie, e smerită orișicând.

Dragostea nu se gândește nimănui să -i facă rău,
Ea nicicând nu pizmuiește, nici nu vrea folosul său.
Ea iubește-n orice vreme și e plină de avânt,
Niciodată nu se teme, dă curaj celui înfrânt.

Iartă fără de măsură, cu ea nu poți să te cerți
Iar de o lovești cu ură, tot ea-ți vere să o ierți.
Pot să lnăvălească-ntruna valurile umbrii reci
Ea va fi întotdeauna tot aceeași pentru veci.

Dragostea-i din veșnicie și va fi pe veci mereu
Sfânt izvor de bucurie, Dragostea e Dumnezeu!

* mulțumesc fratelui Ilie Potop din Suceava pentru aceste minunate versuri

Evanghelizare la Bărbulești cu Nicolae Geantă, Onisim Botezatu și Darius Filimon

duminică 15 decembrie 2013

Seară de tineret cu Nicolae Geantă la Toflea

14 dec. 2013, ora 17 fix

Seară de tineret la Biserica Rugul Aprins din Toflea

mesaj biblic: Nicolae Geantă, 

Onisim Botezatu și Darius Filimon

închinare: Tinerii dela Rugul Aprins,Toflea

Lângă focul de Crăciun - Seară de tineret la BP Emanuel Câmpina

moderator: Nicolae Geantă

închinare: Frații de la Boldești 

mesaj biblic: Onisim Botezau și Darius Filimon (Cireșarii Arad)

***

vă așteptăm la rugăciune, colinde și mesaj biblic

toate lângă foc și cu o cană de ceai!

Credința din inerție, de tip Samson

Text: Judecători 16:22-25

Invențio
Samson a fost un titanic. A zbârnîit pe calea lui Dumnezeu la start, apoi s-a-mpiedicat în putere. A continuat din inerție. Numai pletele rămăsese de el.

Dispozitio
Cum se poartă credința din inerție?

1. Disprețuiește orice sfat primit (al familiei)

2. Depășește frontierele stabilite (de națiunea Sa)

3. Dezonorează investiția lui Dumnezeu (pentru el)

Urmări:
Și totuși, părul a început să-i crească. Sămânța credinței poate încolți în orice rătăcit.
În celula închisorii Samson regăsește odăița de rugăciune pierdută.

Concluzio
Dezonorea lui Dumnezeu e moarte față de El. Are ca preț moartea ta. Totuși, Hristos a murit pentru tone. Dar, ca să fi reabilitat trebuie să mori față de tine (nașterea din nou).
Samson a murit și l-au îngropat lângă Eșcaol. De ce? Acolo primise Duhul lui Dumnezeu.
Când ai trăit din inerție, ca să te deplasezi din nou, trebuie să te întorci la Eșcaol.

Perle ale elevilor din liceul meu

Iată câteva dintre întrebări și … răspunsuri. 

Atenție: elevii nu sunt... musulmani!

La întrebările: Ce sărbătorim de Crăciun (Ce semnifică Crăciunul?)? Dar de Paști?, elevii noștri au răspuns:

- Semnificația Crăciunului este Moș Crăciun.

- Sărbătoarea Crăciunului semnifică împărțirea de cadouri.

- Crăciunul semnifică Ziua Crăciunițelor.

- De Crăciun sărbătorim hanuca.

- De Crăciun serbăm moartea lui Iisus Hristos, iar de Paști Învierea.

- Crăciunul e o sărbătoare în care lumea se sîmte bine.

- De Paști sărbătorim pe Maica Domnului, se mâncă și se bea.

- Paștele este atunci când este timpul să îl dea pe Iisus Hristos roată după biserică.

La întrebarea: Cine a întemeiat Creștinismul?, elevii au răspuns:

- Creștinismul a fost întemeiat de musulmani.

- Creștinismul l-a întemeiat Crezul.

- Creștinismul l-a întemeiat Mahomed

La întrebarea: Care sunt cele 7 sfinte taine?, elevii au răspuns:

- Cele 7 sfinte taine sunt: botezul, nunta, …și lăcătușeria…

* Mulțumesc d-nei profesoare de Istorie pentru informație.

Despre dragoste - de Vladimir Pustan

Fragment din cartea ”Trezește-mă când moartea-i la fereastră” – Vladimir Pustan

Dragostea nu-i un sentiment ci un verb. Hristos Și-a iubit ucenicii și i-a iubit până la capăt. Așa că S-a sculat de la masă, a luat un ștergar, a luat un lighean, S-a aplecat spre ei și-a început să le spele picioarele. Numai verbe… Câteva ore mai târziu a urcat un deal, S-a așezat cuminte pe o cruce și a murit pentru lumea întreagă. Alte verbe. Dragostea înseamnă o vorbă bună, o atingere de mână, o floare ruptă din câmpiile toamnei. Nu spun că nu trebuie verbalizată, pentru că a spune ”Te iubesc” e tot un verb. Dar dacă se oprește doar la asta e săracă și meschină.

Dragostea trebuie ancorată în realitate. Nu închizând ochii și lăsându-te pradă plăsmuirilor de tot felul iubești ci deschizându-i, pentru că dacă nu o faci îi dai dreptate celui ce spunea că dragostea adevărată rezistă doar în cărți.

Sunt prea mulți care mai repede oferă luna de pe cer decât o înghețată într-o zi de vară, o floare primăvara, un fular iarna (Confucius spunea că dragostea puternică e să confecționezi un fular pentru o girafă) și un zâmbet primăvara.

Poate și pentru faptul că luna nu costă nimic…

V l a d i m i r _ P u s t a n

Scurtă despărțire - de Teodor Pâcă

Vă las în valea acestei stinse plângeri

Orice sfârşit vesteşte-un început,-

Mă duc eu primul sunt mai priceput,

Să pun din vreme şeile pe îngeri .

Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,

V-aştept la grajdurile de zmarald,-

Nu vă grăbiţi, d-abia-i amiaz şi cald

Şi eu v-aştept şi chingile sunt strînse .

Când veţi veni-n amurg sub înserare,

Vom călări frumoşi prin elizeu,

În cavalcadă, pân-la Dumnezeu

Descălecând la tronu-i, la picioare.

Ne-om prosterna cu frunţile alese

Pe lespedea de nouri, luminată,-

Cel mai frumos din noi va spune: "Tată,

Ţi s-au întors feciorii cu mirese.

Pe unde ne-ai trimis a fost şi bine

Şi rău a fost pe drumul străbatut,

Dar tot ce-ai scris să facem am facut

Şi nu te-a dat nici unul de ruşine.

Acuma ne-am întors cu toţi, -ne iartă

Ce altă slujbă ne aşteaptă, Tată?!"

...................................

Zvântaţi cu zîmbet aripile plânse,

V-aştept la grajdurile de zmarald,-

Nu vă grăbiţi, de-abia-i amiaz şi cald

Şi eu v-aştept şi chingile sunt strînse.