Trecutul nu are aripi! - de Nicolae.Geantă

Am întâlnit batalioane de oameni care s-au ancorat de trecut! În spațiu, în timp, în inimă. În acțiuni. Ancorele ne țin în loc, numai velele ne împing înainte! Odată aruncată ancora suntem ca înghețați. Devenim o antarctică... Nu mai crește nimic. 

Greșeala cea mai mare însă este când visăm la schimbare ancorați în trecut! Trăim ca în Caragiale: „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic!” Dar nu putem niciodată începe un capitol nou al vieții noastre dacă tot îl reluăm pe ultimul! Nicolae Iorga zicea că „Istoria își bate joc de cei ce nu o cunosc. Repetându-se!”

Trecutul poate „fi măreț”, cum scria Eminescu, dar niciodată mai măreț decât viitorul! În fapt trecutul nu are aripi! Ci doar rădăcini. Sau lacăte!

Toți oamenii avem nevoie de schimbare. Trecutul nostru e de plumb. Sau vorba lui Lucian Blaga: „prundiș de păcate”. Interesant este că nu vrem să scăpăm de povara lui. Apoi ne mirăm de ce trăim bacovian în mijlocul verii! Solomon ar spune doar atât: „deșertăciune!”

Culmea deșertăciunii este că uneori alegem viitorul îmbrăcând-ul cu veșmintele trecutului. Proverbial. Tipic românesc. Aceeași Mărie cu altă pălărie! Fake... 

PS: Duminică românii trebuie să aleagă un nou președinte. S-au vărsat niagare de cerneală pro și contra. Unii vor să schimbe Sistemul ultimilor 35 de ani. Alții vor să-l fardeze! Fraților, schimbarea se poate face și fără ură! Hai că se poate! Prin vot! 

PPS: Eu, ca majoritatea dintre voi, am să ies să tăiem „ancora Sistemului!” E mai ieftin să-i oferi o daltă decât cu o pălărie nouă.

Nicolae.Geantă