Isus e prezent în orice furtună! - de Nicolae.Geantă

Plouă. Cu vânt. Nu e nimeni pe stradă. Cerul e plumb. Bacovian. Ploile strică toate promenadele. Dau planurile peste cap.

Un filosof chinez zicea: „Să nu te temi niciodată de o furtună. Învață să dansezi în ploaie!” Hmm, asta sună cam așa: „Învață-te să suporți greul în viață”. Cam budistă ideea. Ori comunistă. Adică, asta e karma ta. Dansează cu greutatea în spate!

Pe de altă parte Charlie Chaplin mărturisea odată: „Îmi place să merg prin ploaie. Pentru că nu îmi vede nimeni lacrimile!” Asta sună a singurătate! Cum să fii singur într-o mare de oameni? Și uită că se poate. Oamenii cei mai singuri nu sunt în Sahara. Ci pe străzi (nu neapărat în ploaie), înțesate de semeni care nu te bagă în seamă. Trec pe lângă tine ca și cum ai fii invizibil!

Și ce să facem, dansăm sau plângem în furtunile vieții? Ne obișnuim cu greul sau plângem că nu avem niciun sprijin? Scriptura ne spune că într-o noapte cu furtună, când Petru și ucenicii luptau disperați cu valurile mării, Hristos, care dormea liniștit a fost trezit de cei 12 înspăimântați. Și, plin de calm, a strigat mării „Fără gură!” Tăcere. Și furtuna s-a transformat în calm ecuatorial!

Când nori grei se abat asupra ta, când ești izbit de ploaia rece a furtunilor vieții nu de învățat să dansezi în dureri ai nevoie. Și nici de lacrimi, chiar dacă-s calde. Asta înseamnă să lupți singur. E simplă soluția ce trebuie s-o aplici: întinde-i mâna lui Hristos care e aproape de tine! Da, Isus nu lasă singur pe nimeni în furtună! El e acolo! Cheamă-L în ziua ploilor vieții care-ți fac sufletul bacovian. Nu numai că te va auzi, dar El va potoli furtuna! O va opri! Printr-un singur cuvânt!

Isus e în fiecare furtună! Trebuie doar să îi întinzi mâna! Nu știu de ce, dar cei mai mulți îi întorc spatele! Apoi alergăm disperați să-i scotocim prin valurile ce i-au acoperit...

Nicolae.Geantă