L-a părăsit Dumnezeu pe Fiul Său la Cruce? – de Nicolae.Geantă

sursa foto AICIAICI

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit?” (Marcu 15:34)

Greu verset de explicat. Episcopul Ryle spunea că „e un mister adânc în aceste cuvinte, pe care niciun om nu le poate pătrunde”. Iar R. Wurmbrand credea că este „fraza cea mai uimitoare din câte a rostit un om vreodată!” Este atâta neputință în ea...

În aramaică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit?” se traduce prin: „Eli, Eli, lama sabahtani”. În evreiește strigătul ar fi „Eloi, Eloi”. Unde „Eloi” înseamnă Dumnezeu. Poate de aceea, strigătul acesta cu glas tare a creat confuzie în mulțimea care credea că Domnul îl cheamă pe Ilie (Elijah). Indiferent cum ar suna versetul întrebarea care se pune de două mii de ani este: „L-a părăsit Dumnezeu pe Fiul Său pe Cruce?”

În primul rând, Dumnezeu l-a părăsit pe Isus la Cruce pentru ca să se împlinească Scriptura! Psalmul 22:1 chiar asta proorocea. La Dumnezeu nu trece o iotă neîmplinită!

În al doilea rând, la Golgota Hristos s-a încărcat cu păcatul întregii omeniri. Iar unde e păcat, Dumnezeu nu poate fi! Habacuc ne spune că „ochii Domnului sunt atât de curați încât nu pot să vadă răul” (1:13). Dumnezeu nu se poate asocia cu păcatul! Strigătul Fiului lui Dumnezeu când „a fost zdrobit prin suferință” (Isaia 53:10), ne arată cât de groaznic este păcatul. La Cruce părăsirea lui Dumnezeu a fost cea mai groaznică durere pentru Isus. Acolo Hristos s-a încărcat cu păcatul – deci s-a lăsat părăsit de Tatăl – pentru ca noi oamenii să nu mai fim despărțiți de Dumnezeu niciodată!

În al treilea rând părăsirea Tatălui nu avea să fie de durată. Isaia prorocise de mult: „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste”. Cartea Evrei ne promite: „Cu niciun chip nu te voi părăsi...” (13:5). Iar Pavel ne încredințează: „suntem prigoniți dar nu părăsiți!”

În al patrulea rând, conform pastorului Wurmbrand, textul s-ar traduce „Puterea Mea, puterea Mea, pentru ce m-ai părăsit?” Asta ne spune despre faptul că Fiul lui Dumnezeu a trebuit să suporte durerea asemeni unui om. Eu cred că prăsirea Tatălui a fost mai grea decât apăsarea păcatului!

În al cincilea rând, „Eli, Eli lama sabahtani” este gloria Lui Hristos, Singurul care este 100 % Dumnezeu și 100 % om. Și totuși, deși a strigat, la Calvar, Domnul Isus știa că nu era părăsit! El se oferise de bună voie să fie jertfa pe cruce, pentru că, în calitate de Miel desăvârșit al lui Dumnezeu, El a fost singurul care a putut să înlăture păcatele întregii omeniri, vărsându-și sângele sfânt pentru ei!

Cum să părăsească Dumnezeu chiar pe Fiul Său când Acesta a spus că „Eu și Tatăl una suntem?” și a strigat „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac?” Am spus că versetul este greu de explicat. Mai ales că Ap. Pavel le spune corintenilor (2 Cor. 5:19) că pe Cruce „Dumnezeu era în Hristos?” La Golgota, Dumnezeu a fost mai aproape de Isus ca oricând. Deși din pricina păcatului nostru s-a ascuns câteva clipe...

Nicolae.Geantă