Pământul cel verde e plin de flori, de păduri, de oameni.
Plin de miresme, de adieri, de mângâieri. Plin de melodii de aripi, de ciripit,
de triluri și vuiet de ape… Dar și plin de ziduri de păcate care împiedică omul
să escaladeze Cerul.
Cerul e incomensurabil. E plin de galaxii. O galaxie are 150
miliarde de stele. O stea este de câteva sute sau mii de ori mai mare ca Terra.
Ca tot Pământul! Stelele nu sunt doar imense, dar sunt numeroase. Poate cineva
să le numere?
Și cu toate acestea oamenii sunt mai importanți decât
stelele! Dumnezeu are Cerul înțesat de astre. Ele stau, vorba lui Eminescu: „la
degetul Său mic!” Dar visul dintotdeauna al lui Dumnezeu a fost să umple Cerul
cu oameni! Fără ei Cerul e pustiu… Chiar dacă are miliarde de miliarde de
stele!
Pământul e verde, Cerul e albastru, dar sufletul e etern!
Nu vrei să fii printre oamenii Cerului? Printre sfinți? Ai
un singur pas de făcut: împacă-te cu Dumnezeu, cu Creatorul tău! Apoi vei
călări stelele!
Pictorii știu bine că lucrarea cea mai grea e să combini verde cu albastru, doar natura poate oferi această ecuație tainică, a cărui autor inegalabil e Dumnezeu.
RăspundețiȘtergerePe de altă parte, nici în cele mai frumoase picturi cu natura, nu avem păsări cântătoare, sunet de ape și multe alte efecte audio surprinzatoare cu o autonomie permanentă !