De ce ne iubesc străinii mai mult decât prietenii sau colegii de serviciu??? - de Nicolae Meleacă

Pentru că nu ne intersectăm cu interesele lor și pentru că nu știu nimic despre realizările noastre.

Imediat cum vor afla cei din jurul nostru că avem ceva scump, că suntem fericiți sau că am realizat ceva în viață, se întâmplă ceva rău cu relațiile dintre noi.

Cineva spunea că prietenii falși dispar odată cu creșterea numărului de cărți citite. Îmi amintesc de o profesoară care îi reproșa unui coleg faptul că vorbește prea mult despre cărțile pe care le-a savurat. Despre ce subiecte ar fi dorit să vorbească in cancelarie?? Despre cum se pregătește zacusca, cum se pun murături de toamnă sau cum se schimbă pampers-ii la copiii sub un an?!?! De neînțeles supărarea doamnei profesor! 

In momentul in care unui prieten i-a apărut o carte la care lucrase câțiva ani, doar câțiva colegi au binevoit să-l felicite pentru realizarea lui.

In cadrul unei inspecții generale, un profesor oarecare a fost asistat și la ora de dirigenție. Doamna Inspector prezentă la ora de dirigenție a fost încântată de prestația lui și de participarea elevilor la oră și a mărturisit acest aspect pozitiv d-lui director și doamnei Consilier educativ. Imediat anumite persoane au luat foc, invocând anumite teorii prin care aflam că prin inspecția respectivă se urmărea de fapt promovarea acelui profesor în ascuns. Aberații!!! Recompensa și promovarea lui??? Anul următor nu a mai primit Dirigenție pe motiv că nu a fost destul de "silitor" în strângerea fondurilor pentru asociația părinților și elevilor. 

Un coleg foarte bine pregătit, din alta școală, mi-a mărturisit că niciunul dintre colegii lui de specialitate din județ nu a "îndrăznit" să-i ureze la mulți ani pe grupul din care făceau parte, pentru a nu supăra pe cineva important din acel grup cu care se afla într-o relație mai puțin prietenească. In schimb, într-o vizită întâmplătoare într-o țară vecină, străinii pe care-i vizita, aflând de ziua lui de naștere, i-au pregătit o petrecere surpriză, cu tort, cu lumânări aprinse și cântări de la mulți ani.

Oamenii sunt pregătiți să-ți plângă de milă, nu să-ți laude la scenă deschisă realizările. Atât timp cât le aduci un beneficiu cât de mic, vor fi prietenii tăi. Când nu vor mai avea nimic de câștigat de pe urma ta, te vor părăsi ca pe o haina veche și nefolositoare.

Un coleg spunea zilele trecute că cel mai bun sfat primit de la mama sa a fost acesta: "Să te bucuri când un prieten de-al tău ajunge într-o funcție importantă, pentru că acela va fi omul pe care te vei putea bizui in vremuri grele." Da, oamenii au nevoie să se sprijine când se clatină de umărul unui om puternic. Dar câți dintre noi suntem dispuși să-i sprijinim pe oamenii care se clatină!?

In duminica Floriilor, Iisus a intrat triumfal in Ierusalim, fiind omagiat cu strigăte de bucurie și cu ramuri de finic. Mulți își dezbrăcau veșmintele și I le așezau la picioare, pentru că se dovedise un Om capabil să înfăptuiască lucruri nemaivăzute și nemaipomenite. Dar, aceiași oameni, peste câteva zile îl condamnau la moarte prin răstignire și participau avizi de sânge la baterea piroanelor în mâini nevinovate.

Morala: Pentru a avea cât mai puțini dușmani, trebuie să te străduiești să te faci nevăzut în societate, să pari chiar prost, să nu vorbești nimic despre realizările tale și să nu spui niciun cuvânt despre ceea ce îți aduce satisfacție. Oamenii au prostul obicei de a-i privi cu ură pe cei care sunt sau par mai fericiți decât ei.

Nicolae Meleacă, 
teolog ortodox