Te doare pasul printre spini
Când umbli prin grădină...
Că-s mii de țepi și mărăcini
Ce Te împung, rânjind haini
De roada mea puțină…
Când umbli prin grădină...
Că-s mii de țepi și mărăcini
Ce Te împung, rânjind haini
De roada mea puțină…
Te doare talpa când alergi
Pe glia Ta, Stăpâne...
Că nu e drum pe unde mergi.
Iar rodul meu, umbrit de crengi,
Sălbatic îmi rămâne…
Te doare... Umbli abătut.
Și nu am pentru Tine
Un loc în cortul meu de lut
Să Te alin de ce-a durut
Și să Te port în mine…
O, fă-mă, Doamne, un covor
Să nu-Ți mai doară pasul!
Desțelenind al meu ogor,
Zdrobit, sub cruce, să Te-ador
Și să-Ți grăbesc popasul…
mihaela mănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu