Asimetria iubirii – de Nicolae.Geantă

Îl cheamă Tom. Are părul vâlvoi, sălbatic, tricou găurit și blugi tăiați de noi. Iar în picioare poartă șlapi pe care-i ține între degete. Este un tip foarte ciudat în viziunea sa asupra lumii, dar este strălucitor. Nativ inteligent peste medie. Genial. A început să-l iubească pe Isus în timpul colegiului în urma discuțiilor cu un coleg creștin.

Peste drum de campusul în care locuiește este o biserică frumoasă. Conservatoare. Activă. Care face misiune printre studenți. Provocator. Într-o duminică dimineața Tom se decide să viziteze biserica. E pentru prima dată când îi trece pragul. Intră desculț, cu părul sălbatic, tricoul găurit și blugii rupți. Serviciul tocmai începuse, biserica era aglomerată, iar Tom pășește liniștit pe culoar în căutarea unui loc. Nu vrea să invadeze teritoriul nimănui, așa că se duce încet înainte pe culoar. Oamenii par incomodați de el. Nimeni nu spune nimic. În loc să deranjeze pe cineva, Tom vine în fața primului rând de scaune și se ghemuiește pe mochetă. Desculț, cu părul sălbatic, tricoul găurit și blugii tăiați...

Pentru că acest lucru este ieșit din tipare, oamenii care-l privesc sunt incomodați. Pastorul privește spre ușieri, spre diaconi, aceștia spre el. Toți sunt uimiți. Nimeni nu știe ce decizie trebuie luată. Deodată, un diacon bătrân care stă în spate se ridică și vine spre Tom. Este un om evlavios, demn de respect, cu costum și cravată, păr argintiu grijuliu pieptănat și o Biblie mare sub braț. Bătrânul are și un baston. Nu-l poți învinui pentru ceea ce urmează să facă! Cum te-ai aștepta ca un bărbat de vârsta și experiența lui să înțeleagă un adolescent desculț, cu părul lung și tricoul găurit, care s-a așezat pe podea în fața bisericii?

Este nevoie de ceva timp pentru ca bătrânul să ajungă la Tom. Biserica tace sau șușotește-n surdină. Pastorul este consternat, cu emoții. Cu mii de gânduri care îi trec prin cap și prin inimă. Toți sunt bucuroși însă că un bătrân evlavios a luat lucrurile în propriile mâini! Bătrânul ajunge lângă tânărul Tom, îngenunchează încet și c grijă, își pune bastonul și Biblia pe podea și se așază să se închine lângă Tom. Nu spune niciun cuvânt, doar întinde ușor mâna să o strângă pe a lui Tom. Apoi îl îmbrățișează și rămâne alături. Chiar dacă nu se comunică nimic, în momentul acela se spun multe! Da, Dumnezeu apăruse.

Pastorul nu mai e capabil să-și continue predica. Spune doar atât lui Tom: „Ceea ce am să predic nu-ți vei mai aminti. Ce ai văzut însă nu vei uita niciodată!”

Tineri ca Tom sunt prezenți peste tot în biserici. Poate nu netunși ori desculți, dar neînțeleși. Nu țin cont de convingeri, de dogme, de tabieturi, de vestimentație. Ei vin ades zdrobiți, cu aripile rupte. Cu examenele vieții picate. Încărcați cu stres, cu neîmpliniri, cu întrebări. Dar cu speranță că Dumnezeu le vorbește. Căci de aceea vin: ca Dumnezeu să le vorbească. Să-l simtă tactil. Să-i vadă dragostea. Vin că au auzit că El iubește. Iartă. Ridică. Și, spre surprinderea lor, tinerii întâlnesc altceva. Și nu numai tinerii! Întâlnesc ceva ce e asimetric între predică și fapte. Întâlnesc asimetria iubirii! Și unde e asimetria iubirii se uită tot! Pentru că oamenii vor uita tot ce le vei predica din Scripturi, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă!

Nu judecați oamenii după înfățișare! Nici după împrejurări! Poate unii vin cu hainele franjuri dar și inima le este tăiței. Poate alții strigă la rugăciune fiindcă sunt disperați. Poate alții cântă de le plesnesc venele la gât pentru că tocmai au scăpat de un necaz uriaș! Poate unul e pe telefon lângă perete nu pentru că e derbedeu, ci pentru că nimeni nu-l bagă în seamă. Poate că acasă ceilalți sunt împotriva lui și a venit aici să caute o mănă care să-l mângâie, o basma care să-i șteargă lacrimile. Poate tu nu-l înțelegi de ce se comportă așa, dar Hristos are totdeauna o soluție pentru el. Poate că e un Tom, o Maria Magdalena, un Zacheu, o samariteană... Nu știi ce fel de înger se ascunde în el!

Iubiți oamenii! Dar mai întâi arătați-le! Iubirea nu se vorbește. Se trăiește!

Chiar așa: tu ai întâlnit vreodată un Tom? Cum l-ai făcut să se simtă?

 

PS: Anii trecuți am fost într-o biserică împreună cu doi păstori. Și cu un bun prieten al meu, om de afaceri. Eu și bussinesman-ul eram îmbrăcați mai lejer. Ne-am așezat pe primul rând alături de cei doi păstori. Pe ei i-au întâmpinat „lumea bună”. Noi am rămas pe scaune cuminți. Deodată, vine un bătrân și mă bate pe umăr: „Măi băieți, aici stau slujitorii lui Dumnezeu măi. Locul vostru nu este pe primul rând, locul vostru e acolo în spate!” Și ne-am dus evident pe ultimul rând! Interesant este că după ce au aflat cine suntem, nimeni (bătrânul nici atât) NU a venit să remedieze situația! Nu mai știu ce s-a predicat, ce s-a cântat, ce s-au rugat. Dar știu cum m-am simțit. Prin urmare, din ziua aceea am decis să nu mai calc prin acea regiune...

Nicolae.Geantă