Desigur cele mai bune răspunsuri le aflăm din cel mai autentic manual de anatomie a durerii: cartea lui Iov. Ea ne vorbește de trei clișee întâlnite din antichitate până în cotidian.
1. Prietenii lui Iov merg la acesta și îl acuză. Ei atribuie „Suferința ca rezultat al păcatului” lui Iov. Oamenii și astăzi mai practică ideea. Dar dacă ar fi așa atunci mă întreb: „Hristos, dacă a fost socotit fără nicio vină de ce a suferit?”
2. Cei patru interlocutori ai lui Iov spun că „Suferința poate fi pedeapsa lui Dumnezeu”. Le spun răspicat că Dumnezeu nu rostește pedepse! Dumnezeu este dragoste, El nu creează ca apoi să anihileze.
3. „Suferința generează maturitate”. Creștere. Încredere în Domnul. Iov zicea că înaintea suferinței „urechea sa auzise de Dumnezeu” dar după înfruptarea din necazuri „ochiul lui l-a văzut!” Vorba lui Stăniloaie: „În suferință sesizăm prezența plină de taine a Creatorului”. Înțelegem că a trebuit să fim loviți năucitor pentru a ne trezi la realitate.
Știm, în timpul
suferinței putem ajunge la pierderea pentru scurtă vreme a credinței. Iar când
ne rugăm ni se pare că Dumnezeu ne pune zăvorul la ușă. Dar când durerea a
devenit suportabilă și privim mai atenți, vedem că ușa de la anticamera lui
Dumnezeu era întredeschisă. Atunci credința începe să mute munții...
De ce îngăduie Dumnezeu suferința? Nu ca să ne pedepsească, nu că suntem mai păcătoși. Ci ca să ne maturizăm. Suferința este aditiv pentru creștere!
Nicolae.Geantă
Cine nu a avut parte de suferință nu știe să dea valori reale. Oamenii care iau azi cele mai nesăbuite decizii au la bază, ca postament lipsa de suferință. Cumva e ca și cum ai așeza o locomotivă pe un pat de pufuleți și pretinzi să meargă.
RăspundețiȘtergereTotuși există o categorie de oameni care înțeleg suferința fără să treacă personal pe acolo, despre ei scrie în Biblie că sunt fericiți, de fapt spune "ferice de ei". Cunosc puțini, dar există.
Cât despre mine, am mâncat suferință și văd că încă mai e loc...
Intr-adevar suferință te apropie de Dumnezeu mai mult, in ele te pocăiești mai mult , în cele mai grele suferințe l-am cunoscut pe Dumnezeu mai bine și mai aproape și nu pot decât sa fiu recunoscator. Fi-ti binecuvintati. Gica Ignatescu
Ștergere1. Hristos a suferit pentru pacat. Tocmai pacatele omenirii (multe) l-au tintuit pe cruce. Deci da, suferinta Domnului Isus a fost o consecinta a pacatului. Doar ca nu al pacatului Lui personal, pentru ca El a fost fara de pacat. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ... 2 Cor 5:21
RăspundețiȘtergereSuferinta poate fi de multe ori un rezultat al pacatului personal dar nu e musai ca totdeauna sa fie asa. Cine e cu inima curata si in cauza va sti totdeauna daca suferinta acelei persoane e rezultatul unor pacate nemarturisite si in care s-a trait. Ne aducem aminte de David, spre exemplu, care in mai multi psalmi isi marturiseste starea grea ca rezultat al pacatului infaputuit de el. N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu. Ps 38:3. Si exemplele pot continua.
2. Dumnezeu rosteste pedepse si inca multe si grave pentru cei ce traiesc in pacate. Si aici Scriptura abunda de exemple si nu trebuie decat sa ne gandim la poporul Israel si la hotararile drastice si ireversibile in dreptul unor stari de pacat regasite si perpetuate in poporul Lui. Da, Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei. El intotdeauna a instiintat pe poporul Lui din timp, le-a trimis prooroci, i-a tras inspre El cu legaturi omenesti, cu funii de dragoste. Dar a venit o vreme cand mania Lui s-a aprins impotriva lor si a rostit sentinta si pedeapsa impotriva celor ce, in ciuda insistentelor si dorintelor lui Dumnezeu, nu au vrut sa se pocaisca. El este dragostea desavarsita dar este si un foc mistuitor. Asadar putem spune raspicat: Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu! Evrei 10:31.
Sa nu uitam totodata ca tocmai dragostea Lui Il impinge sa ne pedepseasca.
Și aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului și nu-ţi pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Evrei 12:5-7
3. Amin! Suferinta ne maturizeaza mult. Slava Domnului pentru tot ce lucreaza El in noi spre slava Sa.