Altădată am fost
cu colindul la un „frate” dintr-o biserică ce nu sărbătorește niciodată
Crăciunul! Zic că ar fi prea... lumesc. Și bărbatul de vreo 45 de ani ne-a
întâmpinat cu... coarne de ren. Iar soția avea scufiță de Moș! Da, la colinde.
La închinare!
Le-am spus liceenilor zilele acestea că noi cântăm colinde ca închinare nu ca etertainment! Colindul e o rugăciune cântată. Închinarea, lauda la adresa lui Dumnezeu e o rugăciune cântată! Nu putem să facem din închinare un divertisment! Cine a auzit de rugăciune ca divertisment? Și totuși, pentru mulți lauda pentru Dumnezeu e o distracție în plus. Ieri de exemplu după ce au cântat un colind superb elevii de-a unșpea au intrat în clasa lor și au băgat la maxim manele în boxe portabile! Enetertainment!
Pe vremea
Domnului Isus, la nașterea unui băiat, tatăl anunța corul cetății. Acesta se
urca la poartă, sau undeva într-un deal mai înalt și anunța cetatea despre
naștere. Apoi cânta. La nașterea Pruncului Divin Isus, părinții nu erau din
cetatea Betleem. Veniseră din Nazaret. (Cca 100 de mile/170 km). Așa că nu a
avut cine anunța corul de bărbați ai cetății. Dar, Pruncul nu era al lui Iosif!
Tatăl Născutului în iesle era Dumnezeu! De aceea, Dumnezeu trimite din Ceruri
un cor de îngeri care vin și cântă laude lui Isus! Da, îngerii cântă primele
colinde deasupra ieslei Betleemului!
Crăciunul nu
înseamnă colind cu orice preț, supracântat, la ore nepotrivite. Și nici atât cu
coarne de ren sau scufie de moș. Asta sună mai degrab’ a joacă! Imaginați-vă numai „îngeri cu
coarne!” Nici nu le pronunț numele!
E Ajunul
Crăciunului. Hai să sărbătorim Nașterea Domnului. Hai să-I cântăm cu toții
colinde! Hai să ne închinăm Pruncului Divin, Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorului
lumii. Oriunde. Oricine. Dar nu oricum!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu