youtube

marți, 18 august 2020

Ultima poezie a lui Eminescu

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Veghind întinsele
Si necuprinsele
Singurătăţi.

Orice noroc
Şi-întinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?


Aceasta este considerată ultima poezie a lui Eminescu, găsită pe carneţelul din halat.
vezi AICI
Întrebare: De ce s-o fi temut Eminescu de moarte?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu