Aproape toată
lumea știe că floarea soarelui stă toată ziua cu fața spre soare. Comportamentul
acesta se numește heliotropism. Bobocii de floare se întorc spre est la răsărit
și se mișcă spre vest odată cu soarele. Totuși, atunci când floarea crește și se
îngreunează ține „pălăria” aplecată, static, spre est. Mișcarea zilnică a plantelor
de „răsărită”, cu „ochii” pe soare, le determină creșterea. Iar faptul că „pălăriile”
lor sunt mai calde decât ale altor plante, fac ca polenul lor să fie mai
încălzit și mai apetisant pentru albine.
M-am gândit că
asemeni florii soarelui trebuie să fim și noi oamenii: de la răsărit până la
apus cu ochii pe Hristos, Lumina lumii. De fapt Psalmul 34 spune „când îți
întorci privirile spre El te luminezi de bucurie”. Fără Dumnezeu în ochi oamenii
devin posaci, triști, irascibili, răzbunători, mândrii, de neatins... Chiar și
în sânul bisericii. Fără alimentarea la Dumnezeu nu există decât inaniție
spirituală. Necreștere. Pas pe loc. Sau înapoi chiar. Iar „polenul creștin”,
rece, devine neatractiv pentru oameni. Sper că bisericile dvs sunt adevărați
stupi...
Ceea ce nu prea
știm mulți însă este ce face floarea soarelui atunci când este înnorat? Ei
bine, Kim Klyn spune că în acea perioadă florile se întorc una spre alta să-și
împartă energia! Ce lecție de viață!!! Atunci când cineva e lovit,
deznădăjduit, trist, împovărat, bolnav, covidat chiar (că tot e la modă zilele
astea), căzut, fără șansă de reabilitare etc, când spune că pentru el cerul e
închis, viața are numai nori, noi trebuie să ne întoarcem fața spre el și să îi
trimitem energie! Energia acumulată de la Mântuitorul!
Am mai citit că
în urma unui experiment au fost legate sute de floarea soarelui ca să nu se mai
întoarcă spre soare. Și creșterea lor a fost mai lentă cu 10%. Înțelegeți acum,
prin analogie, de ce unii creștini cresc mai lent? Pentru că privesc spre net, spre
filme, spre știri, spre conspirații, can-canuri... Ori spre nimic!
Am mai văzut ceva
la floarea soarelui. După ce privește la soare stă drept, în picioare, singură!
Până va fi recoltată și pusă în hambare...
Trebuie să privim
spre Hristos tot timpul ca să creștem!
Trebuie să privim
spre ceilalți tot timpul ca să-i ridicăm!
Trebuie să
rămânem smeriți, cu capul plecat, când am ajuns la maturitate ori la bătrânețe!
Dar de fiecare dată cu privirea spre Dumnezeu!
Nimeni nu va
scăpa de secerișul final. Abia atunci se va constata ce valoare am avut cât am
trăit!
Nicolae.Geantă
Foarte frumos și interesant .
RăspundețiȘtergereO lecție de viață.
Mulțumesc frumos,
Doamne ajuta !
( O retransmit.)
Mulțumesc!
ȘtergereNu o puteți retransmite de aici pe Facebook deoarece sunt interzis din Martie!
Cred ca crestinii ar trebui sa ia exemplu de la albinele tinere care îsi urmeaza regina când stupul vechi roieste, oriunde se duce din stup prin livada sau padure formând noi roiuri (familii) care vor perpetua activitatile generatiilor de dinainte, polenizând câmpiile de floarea soarelui, livezile cu pomi si gradinile cu flori de pe întreagul pamânt, facând din acesta planeta poluata si distrusa de lacomia balaurului cel vechi si al fiarelor junglei salbatice însetate de carne si sânge, un nou Paradis de vis !
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereAşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
„Am pus nişte străjeri peste voi: ‘Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei!’” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!”