Nimic nu poate înlocui perseverenţa şi de asta ne dăm seama
la o simplă privire. E plină lumea de rataţi educaţi.
Auzim că Edison a încercat de 1000 ori să aprindă un bec şi
când i s-a reproşat atâtea eşecuri a spus că acum e simplu pentru că au 1000 de
reţete cum nu trebuie să aprinzi un bec.
Nansen parcă a zis că dacă nu ai izbutit continuă, iar dacă
ai izbutit continuă. E o boală la noi lipsa de perseverenţă. Ne apucăm de orice
lucru greu şi abia aşteptăm să nu meargă ceva bine ca să lăsăm totul baltă.
Apoi ne urcăm la amvon şi recităm Psalmul 1 în care e vorba despre un tip care
tot ce începe duce la bun sfârşit, dar poate că acela e de pe altă planetă.
Lipsa de perseverenţă vine dintr-o motivare insuficientă, dintr-o lene a firii
pământeşti, dintr-o comoditate învăţată în clasele primare în care am auzit că
şi cei ce fac treabă sunt la fel de premiaţi ca şi cei ce nu fac nimic. Când e
vorba de lucrarea lui Dumnezeu, lipsa perseverenţei provine dintr-o iubire
sărăcăcioasă faţă de Mântuitorul nostru care ce-a început în noi va duce la bun
sfârşit.
O să închei tot cu Edison care spunea că geniul e 1%
inspiraţie şi 99% transpiraţie. Vrem să fim genii dar să nu transpirăm pentru
că a transpira e inestetic. Geniul e frate cu perseverenţa şi probabil că lipsa
perseverenţei apare datorită faptului că vrem să fim doar sfinţi, nu şi genii.
Iorga se mira de faptul că sfinţii sunt doar oameni buni nu şi deştepţi, dar pe
mine mă miră faptul că unii vor să fie sfinţi dar nu şi perseverenţi.
