I se încredințase punga. Pentru că spre
deosebire de ceilalți ucenici era un trezorier care știa să numere bine banii.
Banii pentru misiune, pentru săraci. În alt context Dumnezeu nu are nevoie de
gologani. A putut vedea valoarea mirului turnat pe capul lui Isus, dar n-a
putut vedea adevărata valoare a lui Isus. Pentru el zornăitul din pungă suna
mai puternic decât cel din inimă. Nu înțeleg de ce virusul ăsta se ia așa de
rapid...
I s-a oferit un loc de cinste la Cină.
La stânga Mântuitorului. În Orient a mânca pâinea cu cineva era cel mai înalt
semn al prieteniei. Dar a mânca cu Dumnezeu din bol e să te identifici cu El.
Să-i fi nu doar prieten, ci parte. Cina Domnului e contopire cu El.
Deși trădase, a jucat rolul unui actor
ipocrit. A acceptat și invitația la masă dar și punga vrăjmașului. Duplicitate
de pocăit cu numele. Dumnezeu însă vede în ascuns. La masă n-a fost divulgat de
Rabuni. I s-a întins chiar prima bucățică. A avut de ales între har și
judecată. A respins harul și a ieșit afară. Era întuneric. Și pe strazi, și în
inimă.
Ce Paradox. Să ai numele Iuda (Lăudat sa
fie Domnul) și să devi simbolul trădătorilor!
După ce a plecat Iuda, Hristos a
instaurat Noul Legământ. Masa Domnului e amestec cu El. Şi e… fără iude!
Ucenicii au ales de bună voie împărtășitea.
Iuda și-a ales singur ștreangul. Si cu cei 30 de arginți murdari, câștigați din
vânzarea lui Isus, i s-a cumparat un... cimitir!
Feriți-vă să participați în chip
nevrednic la Cina Domnului! Dar şi la Paști, fără aluatul cel vechi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu