youtube

joi, 11 februarie 2016

Insult, deci exist! - de Nicolae.Geantă

Zilele trecute, în centrul Braşovului, un bucureştean cu gipan argintiu, a deschis portiera şoferului şi m-a înjurat. (I s-a părut o ofensă că pot să demarez mai repede ca el la semafor). Sportul acesta se practică zilnic pe şosele. Dar şi în şcoli, în pieţe, în autobuz, la casele de marcat sau la chişcul de ridicat salarii. Ba şi-n familii…

Ofensa injuriilor fără motive la români (dar şi cu motiv tot o tâmpenie ar fi), este „neostoita înclinaţie a noastră spre un limbaj buruienos”, ca să-l citez pe Radu Paraschivescu. La noi dacă nu înjuri, dacă nu îi zici vreo două, dacă nu scoţi pe gâtlej urzici gramaticale, dacă nu eşti smirgel ce iei pilelea celor din preajmă, parcă nu respiri. Nu dai (un)like-uri… Nu trăieşti… Insulţi, deci exişti!

Voluptatea injuriei ne plasează în topurile europene! Limbajul câlţos, bădărănia, insulta vulgară, răfuielile publice, „atârnatul rufelor la şosea”, stofele cu pelin, vorba lui Nicolae Iorga, pun pe tapet interiorul meschin al omului, minusul de caracter. Şi nu trebuie să fie obligatoriu român. (Nu ştiu dacă aţi auzit, dar John Broadband, un misionar englez care a vizitat Bucureştiul în 1898 a rămaş şocat de sudalmele birjăreşti auzite pe stradă, drept urmare s-a hotărât să aducă predicatori în România. Aşa au apărut primii creştini după Evanghelie).


Nu trebuie să avem doctorate ca să ne dăm seama că brutalitatea ofenselor a pătruns şi între creştini! Uneori, sub catifeaua pioşeniei pândesc încărcături de dinamită! „Nu ne-am jignit frate, dar ne-am spus adevăruri”. Poate că nu trebuie nici să ştim sintagma domnului Pleşu care zice că „e mai uşor să împrăştii vitriol decât apă de colonie”, dar nu putem trece cu vederea că toate încondeierile cu mizerie revarsă o fiolă de venin. Iar Hristos spune că „din inimă ies”.

Dacă societatea, televiziunile sau netul promovează pe cei ce îşi pun poalele-n cap, biserica trebuie să fugă... Insulta e de la Cel Rău. Teologul Dragomir Stancu îmi spunea luna trecută că duhul anticristic a pătruns şi în biserici. El distruge din interior. Persecuţia atacă din afară, insultele din interior! Atunci mi-am dat seama de ce unii propovăduiesc insulte. Au duhul anticristic! Dumnezeu să ne elibereze de el!

Feriţi-vă de vorbe usturătoare, de reflexe suburbane, de aplombul demolator! Nu lăsaţi bocancul să o ia înaintea creierului, vorba unui scriitor mioritic. Nu doar că veţi simţi talpa că aăasă pe suflet, dar vă veţi scufunda în propria mocirlă!

PS: Nu cei care insultă există! Ci cei care înainte să deschidă vocabula gândesc…

Nicolae.Geantă



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu