Zilele trecute, în centrul Braşovului, un bucureştean cu
gipan argintiu, a deschis portiera şoferului şi m-a înjurat. (I s-a părut o
ofensă că pot să demarez mai repede ca el la semafor). Sportul acesta se
practică zilnic pe şosele. Dar şi în şcoli, în pieţe, în autobuz, la casele de
marcat sau la chişcul de ridicat salarii. Ba şi-n familii…
Ofensa injuriilor fără motive la români (dar şi cu motiv tot
o tâmpenie ar fi), este „neostoita înclinaţie a noastră spre un limbaj
buruienos”, ca să-l citez pe Radu Paraschivescu. La noi dacă nu înjuri, dacă nu
îi zici vreo două, dacă nu scoţi pe gâtlej urzici gramaticale, dacă nu eşti
smirgel ce iei pilelea celor din preajmă, parcă nu respiri. Nu dai (un)like-uri…
Nu trăieşti… Insulţi, deci exişti!
Voluptatea injuriei ne plasează în topurile europene! Limbajul
câlţos, bădărănia, insulta vulgară, răfuielile publice, „atârnatul rufelor la
şosea”, stofele cu pelin, vorba lui Nicolae Iorga, pun pe tapet interiorul
meschin al omului, minusul de caracter. Şi nu trebuie să fie obligatoriu român.
(Nu ştiu dacă aţi auzit, dar John Broadband, un misionar englez care a vizitat
Bucureştiul în 1898 a rămaş şocat de sudalmele birjăreşti auzite pe stradă,
drept urmare s-a hotărât să aducă predicatori în România. Aşa au apărut primii creştini
după Evanghelie).
Nu trebuie să avem doctorate ca să ne dăm seama că brutalitatea
ofenselor a pătruns şi între creştini! Uneori, sub catifeaua pioşeniei pândesc
încărcături de dinamită! „Nu ne-am jignit frate, dar ne-am spus adevăruri”. Poate
că nu trebuie nici să ştim sintagma domnului Pleşu care zice că „e mai uşor să împrăştii
vitriol decât apă de colonie”, dar nu putem trece cu vederea că toate
încondeierile cu mizerie revarsă o fiolă de venin. Iar Hristos spune că „din
inimă ies”.
Dacă societatea, televiziunile sau netul promovează pe cei ce
îşi pun poalele-n cap, biserica trebuie să fugă... Insulta e de la Cel Rău. Teologul
Dragomir Stancu îmi spunea luna trecută că duhul anticristic a pătruns şi în
biserici. El distruge din interior. Persecuţia atacă din afară, insultele din
interior! Atunci mi-am dat seama de ce unii propovăduiesc insulte. Au duhul
anticristic! Dumnezeu să ne elibereze de el!
Feriţi-vă de vorbe usturătoare, de reflexe suburbane, de
aplombul demolator! Nu lăsaţi bocancul să o ia înaintea creierului, vorba unui
scriitor mioritic. Nu doar că veţi simţi talpa că aăasă pe suflet, dar vă veţi
scufunda în propria mocirlă!
PS: Nu cei care insultă există! Ci cei care înainte să
deschidă vocabula gândesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu