Le găsim poveştile pe paginile Sfintei Scripturi, dar sunt
tipologii umane întâlnite și în ziua de azi, atât în societate cât și în
biserică. Intrăm în contact cu acest gen de persoane în mod frecvent, însă
rareori învățăm din greșelile lor. Modul în care s-au comportat Cain, Iona și
fratele fiului risipitor este un veritabil exemplu de AȘA NU.
Cain
Cain era invidios pe Abel, că-i ieșeau toate bine. Predica,
era lider de tineret, mergea în misiune, cânta în biserică, dădea îndemn la
rugăciunea pentru bolnavi, facea școală dumnicală cu copiii și strângea până și
colecta. Era multifuncțional. Și mai presus de toate, era plăcut în ochii lui
Dumnezeu.
Iar lui… lui nu-i ieșea nimic. Oricât încerca. Așa că
sâmburele invidiei a încolțit în mintea lui ideea să-și ucidă fratele. De ce?
Pentru că așa sunt oamenii, când nu ajung la nivelul tău, încearcă să te
coboare (pe tine) la al lor. Odată ideea gândită, prinse contur (și așa se
născu replica din filmele western ”nu e loc pentru amândoi aici!”). Visând să
rămână singurul slujitor, deci și cel mai bun, Cain nu mai stătu pe gânduri și
își pătă mâinile de sângele fratelui său. Sânge nevinovat, care însă, nu-i pătă
și conștiința! Păcat. Rămas de unul singur, nu mai putu îndeplini nici slujba.
Căci nu-i loc de lupi în țarcul oilor...
Iona
Statea la umbră și visa o vacanță exotică. Plajă, umbreluțe,
valuri. Dar se trezi din reverie când Dumnezeu îi spuse să meargă la Ninive.
Bosumflat, luă drumul spre Tars, fugind de fața lui Dumnezeu și de
responsabilitățile în plus. Plăti biletul și urcă, însă Domnul îi dădu
planurile peste cap. Furtuna pentru Iona a fost ca aisbergul pentru Titanic –
dovada că omul nu-i invincibil și că Dumnezeu are ultimul cuvânt de spus. Restu’ drumului îl făcu în burta
peștelui și stătu acolo 3 zile și 3 nopți, nu pentru că l-ar fi pus Dumnezeu
sub disciplină, ci pentru că abia în final îi trecu prin cap să se roage
(probabil abia atunci i se termină bateria la telefon și își aminti de ultima
soluție: rugăciunea). Peștele îl vărsă pe uscat și Iona sărută pământul, hotărât
să nu se mai urce vreodată în vreo barcă. La al doilea îndemn venit de sus, a
plecat la Ninive și a vestit oamenilor mesajul din partea Domnului. Ninivenii
s-au căit și și-au plâns păcatul, însă Iona a fost invidios pe iertarea lor, de
parcă nu se bucurase și el de mila lui Dumnezeu. Și a trăit mai departe
continuând să gafeze, pe motiv că din greseli învață omul...
Fratele fiului
risipitor
Era fratele mai mare, mai responsabil, mai devotat. Când
fra-su’ plecă în lume cu partea lui de moștenire, începu să fie și mai pios,
dorind cu orice preț să-i demonstreze tatălui că-i diferit de stricatu’ ăla
mic. Începu să lucreze mai cu spor, mai ales când era tatăl prin zonă. Își
rupse legăturile cu amicii, că deh, trebuia să aibă grijă de averea rămasă, că
doar rămăsese partea lui, iar ei aveau prea des pofta de miel la proțap. Se
îngropă în hârtii și comisioane și lucra până noaptea târziu, bucuros la gândul
că mezinul nu-i mai fura atenția pe care o primea de la babac. Și tare se mai
oftica văzând că bătrânului numai la „desfrânat” îi era gândul. Într-o seară,
mai stătu la firmă peste program, când auzi mare tam-tam și-l sună pe secretar
să-l întrebe care-i baiu’. Când află că fratele mai mic se întoarse acasă și
tatăl dădea o petrecere în cinstea revenirii lui, luă foc și porni val-vârtej
să-i ceară părintelui socoteală pentru toată risipa ce o făcea cu fratisu’.
Făcu un spectacol de toată frumusețea, și nu uită să menționeze ce viață
exemplară dusese el, în comparație cu acela pe care nici „frate„ nu-l mai numea.
Ce au aceste 3 personaje în comun? Invidia. Care se naște din egoism. Dezbinarea. Și faptul că nu
îi erau dăruiți Domnului în totalitate. Ci făceau totul cu jumătate de
măsură.
Ce învățăm de la ei?
1.
Că poți aduce jertfe lui Dumnezeu și fără să ai
inima schimbată, adică poți sluji în biserică, dar nu din dragoste de Dumnezeu,
ci din dorința de a fi remarcat și apreciat.
2.
Că poți să auzi glasul Domnului, dar să nu ții
cont de el. Și că uneori ai nevoie să ajungi la capătul puterilor ca să
realizezi cât de mic ești tu și cât de mare este El.
3.
Că poți să fii în Casa Tatălui, dar să-l urăști
pe fratele tău. Să fii cu trupul în biserică și cu inima în lume. Să crezi că
ești salvat, dar cel pierdut să fii chiar tu.
4.
Că invidia și calea Lui nu se intersectează
niciodată. Și n-ai dreptul să judeci pe altul pentru că păcătuiește în mod
diferit decât o faci tu. Cine-i fără păcat să arunce primul cu piatra…
5.
Că Dumnezeu oferă o a doua șansă și că iubește
orice păcătos, indiferent de trecutul lui, atâta vreme cât își cere iertare.
6.
Că dacă nu ești un om dedicat și sincer înaintea
lui Dumnezeu, nu poți sfârși decât într-un singur mod - prin a intra în
anonimat.
7.
Și că Dumnezeu e un Dumnezeu al dreptății. El nu
rămâne niciodată dator!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu