Te poți întoarce în vreo direcție fără să dai cu ochii de ea? Sus
pe turla unei biserici. La colțuri de stradă. În vârfuri de deal, de munţi.
Monumente, troițe. Gravată pe Biblii. Pe
amvoane. Pe ușa farmaciilor. Pe Salvare. Pe steagurile unor
state. Sculptată pe pietrele funerare. Prezentă la căpătâiul oricărui mort.
Din Alaska până în Australia.
E semnul universal al creștinismului. Mai mult decât un simbol al
religiozităţii, e locul de întâlnire dintre păcătos şi Dumnezeu, dintre timp şi
eternitate! Oriunde-o vedem ne aminteşte de Isus Hristos Mântuitorul lumii. De
patimile sale. Dar şi de iertarea noastră!
Cu brațele spre
Est și Vest. Deschise spre infinit. Şi pentru toată lumea. O parte indică
sfințenia Lui Dumnezeu, cealaltă arată dragostea Sa. O, câtă dragoste poate
s-arate! Întinsă între pâmânt şi Cer. Un capăt sprijinit teluric, altul ridicat
spre înălţime. Crucea le leagă. Comunică cu ele. Le face una.
“Tragedia ei îi cheamă pe toţi cei care trec prin suferinţă…
Absurditatea ei îi atrage pe toţi cei cinici… Speranţa îi ademeneşte pe toţi
aflaţi în căutare”, scria Max Lucado. Puterea ei vindecă. Şi suflete şi
trupuri. Realitatea ei stârneşte controverse. Dar şi cele mai multe lacrimi şi
laude!
Crucea a făcut săracii bogaţi, respinşii acceptaţi, păcătoşii
sfinţi. Iar moartea nu mai are bold…
Alături de Cruce au rezistat martirii. Cu ea Dumnezeu a schimbat
lumea. Şi o mai schimbă. Sub ea nu vom singuri niciodată. Şi nici învinşi!
Cruce. Sânge. Iertare. Mântuire. Iubire. Vindecare. Evanghelie. Pocăinţă.
Misiune. Empatie. Reparaţie. Răscumpăraţi, Milioane. Aripi. Înviere. Cer.
Mielul. Îngeri. Cununi. Cântări. Cină. Eternitate.
Mai poţi sta nepăsător sub poala Crucii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu