Hristos a murit vineri pentru a satisface dreptatea lui
Dumnezeu și a înviat duminică pentru a-și satisface iubirea față de oameni.
La Crăciun a fost o promisiune a unei mântuiri, la Paști a
fost împlinirea acelei promisiuni.
În Ioan 12 spusese că bobul de grâu trebuie să moară mai
întâi de a ajunge pâine. Trebuia să se țină de cuvânt…
Înainte de a trăi față de Hristos trebuie să mori față de
lume. Să-ți moară agendele, prioritățile, firea pământească, hobby-urile ca să
poți trăi în libertatea robiei Lui.
Ca să trăiți bine (vorba președintelui Băsescu) trebuie să
muriți bine. De aceea ne trăim creștinismul nostru șchiop și infantil, pentru
că n-am murit chiar de tot. Vechea viață e numai amețită și oricând se poate
trezi să muște. Înfrângerile spirituale vin din neînfrângerea cărnii.
Să nu uitați niciodată jertfa de la Calvar. Ea este
asigurarea atât a unei morți necesare cât și a unei vieți noi. O viață nouă
aici, garanția unei vieți viitoare veșnice.
Să murim cu El ca să trăim pentru El.
Sărbători binecuvântate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu