Păcatul cel mai răspândit e plafonarea
Şi lucrul doar la jumătate dus.
Când ţi se pune întrebarea
Şi când te mulţumeşte căutarea
Cuvântului prea ieftin ca răspuns.
Păcatul nu-i atunci când faţa-i tristă,
Şi nici atunci când visele te dor.
Ci numai dac-o faptă altruistă
O faci de mântuială.
Sau, pentru nu ştiu care spectator.
Cumplit nu e când pierzi în mod total,
Ci numai să te faci că ai învins.
Şi nu-i ruşine să te zbaţi sub val,
Şi nici să cazi în drumul tău spre mal.
Ci, e păcat sa fii un luptător învins!
Un lucru nu-i destul să fie început.
Şi nici sfârşit aşa-ntr-o doagă,
Un zâmbet dacă-i numai de-mprumut,
Iar "bună ziua", sec şi abătut,
E ca un mucegai cazut peste grămadă.
Eroul doar pe jumatate, nu-i erou,
E doar un tradător de veşnicie.
Şi noul, numai lustruit, nu este nou,
Iar binele neterminat e rău
Ca şi atunci când eşti bogat pe datorie.
La Dumnezeu nu merge cu trişare,
Şi nici cu sfinţi pe jumătate, decăzuţi.
Ori aşteptarea este asteptare,
Ori alergăm în alergare.
În cerul Lui Hristos, nu-i loc de prefăcuţi!
E timpul să ne plângă inima de dor!
E vremea sa strigam cu toata gura.
Şi, să trăim ca orice bun aşteptător:
Cu ochii pironiti la răsărit de nor,
Iar El venind, ne va plăti toată măsura.
(nu cunosc autorul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu