Cuibul, este un locşor cald, pufos, unde te simţi tare bine. Pregătit tot timpul să găzduiască, aici, oricine e acasă. Când intră e bine primit, felicitat, îmbrăţişat, sărutat. Nimeni nu joacă rolul de fratele fiului risipitor, nimeni nu e „hoţ de bucurii”. În cuib nu simţim gerul invidiei, nu mai rămânem lupi singuratici, nici în bătaia calamităţilor vieţii. În cuib hrana nu-i doar dulce sirop, care să nu ţină de foame. Masa e din belşug. Şi săţioasă.
Marele dezavantaj al cuibului este când se transformă în cuibar. Atunci, oricine se apropie, e 100% inamic. Nimeni nu se mai poate aşeza să răsufle, nimeni nu mai poate ciugului o grăunţă, nimeni nu mai are viză de intrare. „Nu eşti din cuibar, stai pe bară, stai afară, sau du-te unde vezi cu ochii. Aici, nu-i loc pentru dumneata, şi nici pentru alţii ca voi”, e logo-ul de la intrare...
Nicolae Geantă
pentru continuare click AICI pe Cireșarii.Ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu