Predicarea e cea mai importanta lucrare spirituală. E dincolo de construcţia bisericii, dincolo de organizarea pe culte, dincolo de actele de cult, dincolo de slujirea săracilor…
Fără o predicare oamenii se vor duce in iad cu burta plină şi organizaţi puternic într-o biserică mare, construită cu bani mulţi. Predicarea e singura sarcină lasată de Isus ce precede botezul în apă şi mentoratul.
Atunci, de ce e la fel de nesemnificativă ca şi rugăciunea în biserici? De ce avem o armată de funcţionari spirituali şi un detaşament de predicatori?
Să fie oare lipsa cunoaşterii importanţei? Lipsa şcolilor? Lipsa oamenilor dedicaţi? Lipsa dorinţei de a munci până la transpiraţia sufletului şi-a minţii?
Şi pe vremea lui Isus erau puţini secerători. Au rămas şi acum tot atâţia dar planeta a ajuns la 7 miliarde. Iar asta ar trebui să ne pună pe gânduri...
Articolul este de scris de Vladimir Pustan şi a apărut în revista Predicatorul (aprilie 2012), click AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu