Scriptura utilizează o "artilerie de termeni" pentru dragoste, ca să folosesc o zicere a unui pastor american. Fiecare dintre termeni, atinge însă o ţintă diferită.
În Vechiul Testament, dragostea lui Dumnezeu pentru Israel era hasaq. "Domnul se alipeşte de poporul său", auzeau evreii. De la evrei ştim că hasaq era tipul de dragoste care se ţine cu priponul, era dragostea ataşată de cineva. De cele mai multe ori, evreii au eşuat în astfel de dragoste. Noi, n-am fi mai presus...
De la greci ştim că dragostea e de cinci feluri. Dumnezeu nu iubeşte cu epithumya (adică dorinţă, râvnă), nici cu storge (nevoia de-a aparţine cuiva) şi nici cu eros (dorul de a te uni cu persoana iubită). Pentru că erosul se poate topi uşor. E foc de paie: se-aprind repede, se stinge repede. Dumnezeu nu iubeşte nici cu fileo (preţuieşte pe cel iubit), fiindcă asta e dragoste fifty-fifty, negustorească (vorba fratelui Iosf Ţon): te iubesc, dacă mă iubeşti.În Noul Testament, dragostea lui Dumnezeu (pentru întreaga omenire) e agape! Iubirea lipsită de egoism. Ea preţuieşte şi slujeşte. Indiferent de consecinţe, nu ştie decât atât: să iubească! E dragostea care nu vrea sentimente, ci decizii, nu vrea afecţinuni, ci acţiuni.
De la Mântuitorul Isus ştim să iubim. El, nu ne va părăsi niciodată. Hristos, s-a legat cu lanţuri de dragoste de mine, de tine! Nu trebuie să-i câştigăm dragostea. O avem deja!
Şi, să-l parafrazăm pe Max Lucado: "Din moment ce nu poţi câştiga dragostea Lui, nici nu o poţi pierde"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu