Aureola de ghimpe și cununa de iertare – de Nicolae.Geantă

C. e unul din pastorii tineri ai României foarte apreciați. Cineva i-a trimis un mesaj: „Am să fiu tot timpul un ghimpe pentru tine!” Pastorul nu i-a răspuns.

I-am spus pastorului o mică poveste. Cândva, în Cer, sufletele se pregăteau să vină pe pământ. Dar înainte de a intra în telurici trebuiau să-și aleagă ce cunună să poarte. „Îmi doresc să fiu un suflet iertător”, a cerut cineva dintre ele. „Vreau să port cununa iertării, să iert pe toți, tot timpul!”. „Dar ca să poți ierta trebuie să fie  cineva care să te facă să suferi, să te rănească tot timpul. Altfel n-ai putea purta cununa iertării”, i-a șoptit cineva, iar sufletul iertător a căzut pe gânduri. Atunci celălalt i-a zis: „N-ai vrea să te ajut? Mă cobor cu tine pe pământ, și o să-ți fac continuu rău, o să te rănesc, o să te fac să suferi. Ca tu să poți ierta din nou, și din nou”. Iar sufletul iertător a acceptat, și a coborât grăbit într-un trup de om, aducându-i darul iertării. Așa mă gândesc eu: pe pământ sunt două feluri de oameni - unii care înțeapă continuu, care sunt ghimpi, care fac rău, și alții care sunt „ajutați” ca să ierte!

Ca și C. unii dintre noi am ales cununa iertării. Dar, ca să iertăm, mai întâi trebuie să acceptăm pe cel de lângă noi care ne face răul! Cred că ar trebui să ne întrebăm asemeni preotului rus Antonie de Suroj: „Dar dacă m-am înțeles cu cineva în Cer, ca el să mă ajute să iert, și eu am uitat?” Cam așa este iertarea: să accepți răul făcut de celălalt. Aceasta a făcut Isus pe Cruce. Și asta face încă de 2000 de ani!

Nu știu dacă ai ales cununa iertării. Nu știu dacă poți totdeauna să ierți. (Să știi că iertarea necondiționată e cea mai cruntă pedeapsă). Chiar dacă nu poți, măcar nu încerca să fi ghimpele nimănui.

 Facem ceea ce suntem...

 Nicolae.Geantă