I-am spus
pastorului o mică poveste. Cândva, în Cer, sufletele se pregăteau să vină pe
pământ. Dar înainte de a intra în telurici trebuiau să-și aleagă ce cunună să
poarte. „Îmi doresc să fiu un suflet iertător”, a cerut cineva dintre ele.
„Vreau să port cununa iertării, să iert pe toți, tot timpul!”. „Dar ca să poți
ierta trebuie să fie cineva care să te
facă să suferi, să te rănească tot timpul. Altfel n-ai putea purta cununa
iertării”, i-a șoptit cineva, iar sufletul iertător a căzut pe gânduri. Atunci
celălalt i-a zis: „N-ai vrea să te ajut? Mă cobor cu tine pe pământ, și o să-ți
fac continuu rău, o să te rănesc, o să te fac să suferi. Ca tu să poți ierta
din nou, și din nou”. Iar sufletul iertător a acceptat, și a coborât grăbit într-un
trup de om, aducându-i darul iertării. Așa mă gândesc eu: pe pământ sunt două
feluri de oameni - unii care înțeapă continuu, care sunt ghimpi, care fac rău,
și alții care sunt „ajutați” ca să ierte!
Ca și C. unii
dintre noi am ales cununa iertării. Dar, ca să iertăm, mai întâi trebuie să
acceptăm pe cel de lângă noi care ne face răul! Cred că ar trebui să ne întrebăm
asemeni preotului rus Antonie de Suroj: „Dar dacă m-am înțeles cu cineva în Cer,
ca el să mă ajute să iert, și eu am uitat?” Cam așa este iertarea: să accepți
răul făcut de celălalt. Aceasta a făcut Isus pe Cruce. Și asta face încă de
2000 de ani!
Nu știu dacă ai ales cununa iertării. Nu
știu dacă poți totdeauna să ierți. (Să știi că iertarea necondiționată e cea
mai cruntă pedeapsă). Chiar dacă nu poți, măcar nu încerca să fi ghimpele
nimănui.
Șarpele cu clopoței pierde imunitatea împotriva veninului propriu, de aceea e mult mai prudent față de alte specii, el nu-și permite să se muște singur în euforia unei încăierări.
RăspundețiȘtergereOare spinul pastorului C are capacitatea să nu se înțepe singur, că imunitate...
Iese la iveală o vorbă veche : "cap ai, minte ce-ți mai trebuie" și sunt convins totodată că spinul respectiv nu e nici pastor, nici oaie.
Oile n-au spini. Ci aricii…
ȘtergereAricii mănâncă șerpi.
Păi... De aici povestea poate lua o întorsătură tare ciudată:
Ștergere"Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul?" (Romani 6:1)
"De ce să nu facem răul ca să vină bine din el?" (Romani 3:8)
Nu. Noi iertâm. Atât...
ȘtergereGreu lucru, dar așa spinul poate deveni floare!
RăspundețiȘtergere