Nimic despre Ziua Învățătorului - de Nicolae.Geantă

Ceea ce mi s-a părut fooaaaarte ciudat este că și anul acesta 5 iunie, Ziua Învățătorului (stabilită de Parlament din anul 2007), la români a trecut neobservată! Ziariștii mioritici nu au avut nimic bun de comentat despre dascălii lor. Pentru ei nu e cool dacă nu scriu despre pandemie, dacă nu aruncă în public can-can-uri, știri anti-Trump, vești despre Vulpița, și mii de pagini de mediocrități. (Unii spun că asta cere piața). Așadar „presa mare” (online) a tratat un singur subiect de ziua învățătorului: „dacă îi mai învățăm pe copiii că îi aduce barza?”. Da, de ziua învățătorului singura temă a fost dezbaterea educației sexuale în școli!

După ce am trecut cea mai urâtă și batjocoritoare etapă din viața mea de profesor (sperietoarea Cv19, ca să nu zic „chinezească” cum spun americanii), m-am analizat foarte atent dacă munca mea de două decenii nu e una de Sisif. Că de apreciat nu mă aștept să mi se ridice statuie. Nici mie, nici colegilor mei. Chiar de curând cineva, care s-a cocoțat pe un scaun mai înalt decât cărțile ce le-a citit, a strigat la mine și m-a privit ca din avion. Adică mic... Dar unde „capul e strâmt și inima seacă”, cum zicea Eminescu, țipătul e pe post de respect.

În timpul acestei pandemii mă întrebam serios: „Ce mai înseamnă să fii profesor în România? Oare se merită?” Dar dacă profesorii renunță, cine mai face carte între Carpați și Marea Neagră?

Am văzut părinți care intră cu camerele de filmat prin cancelarii, care pun copiii să înregistreze profesorii la ore, care „zbiară” la dascălii pruncilor lor, care sunt nemulțumiți că țâncii au luat notele pe care le merită (adică mici), care se pricep la mate mai bine ca profa, care… Aș vrea să îi întreb numai atât: „N-ați dori să veniți dvs la catedră? Să încheiați mediile în locul „fraierilor” de profi? (Da, recunosc, am văzut și profesori care s-au urcat pe niște scaune mai înalte decât cărțile care le-au citit, cum ar zice Balzac. Părerea mea ar fi mai bine să plece la sparanghel…).

Chiar în plină pandemie domnul președinte Johannis a ieșit la televizor și a spus răspicat: „Școala nu se mai reia anul acesta, iar cursurile se încheie pe 12 iunie!”. Apoi cineva din Minister a dat o circular prin care se anunță că „calendarul școlar se va desfășura normal” (tradus: liceele tehnologice.școlile profesionale etc vor avea cursuri până spre sfârșitul lui iulie. Online evident). Cineva, isteț de prin Minister a ieșit la o televiziune și a spus: „anul acesta profesorii NU au voie să lase corigenți sau repetenți!”. Ministerul a pornit o fițuică în 9 puncte cum se vor încheia mediile școlare! Și elevii? Nu au mai avut treabă cu lecțiile online!!! Procentul de participare? 3, 7 sau 10 %. Sau mai mult la liceele de elită! Totuși dascălii au trebuit să posteze lecții online, să facă zoom-uri, să întocmească rapoarte, să urmărească răspunsurile brumei de elevi care s-au implicat (chiar dacă unii postau la ora 23, la 4 dimineața sau pe la 7 seara)… Iar cei ce n-au intrat pe platforme au trecut anul bine mersi… Nu cumva vi se pare și dvs că munca profesorilor a fost batjocorită? Iar elevii ce pregătire și-au însușit? Să ne mai mirăm de ce elevii români sunt ultimii în UE la testele PISA?

(Uitasem. S-au găsit unii care să desființeze bacalaureatul. Că nu pot rezista elevii 3 ore cu masca pe figură. Dar sudorii pot rezista? Dar medicii pot rezista? Dar sablatorii pot rezista? Cei care dau bacuꞌ nu au 6-7 ani, ci 18-20. Sunt în cea mai mare putere a vieții. Renunțarea la bacꞌ ar fi fost cea mai mare greșeală. Pentru că toți „picații” dintre 2011-2019 ar fi beneficiat acum de „reușită” gratuită! Întreb și eu: cui ar fi folosit?)

Și ca să pună capac demonetizării școlii, niște politicieni (și ziariști) „cool” au vârât pe sub ușa Parlamentului amendamentul cu educația sexuală în școli. Era ultima problemă nerezolvată a școlii românești! Dar slavă Domnului că au fost câțiva care au arătat pericolul, și disciplina despre sexualitate NU se va face decât cu acordul părinților. Adică mai deloc! Pe insistenții care vor educație sexuală în școli îi întreb: „Și cine să o predea domnilor/doamnelor? Credeți că există personal pregătit în școli, sau despre sex poate vorbi oricine? Chiar și cei ce au avut viața franjuri…

Școala românească are un milion de probleme nerezolvate. Dacă politicienii, părinții și ziariștii ar fi interesați să promoveze educația ca „educație”, ca respect pentru carte, pentru valori, nu ne-am mai bate capul cu anomalii. Dar pentru unii școala e un subiect doar de discuții! Iar pentru alții nu înseamnă nimic… Dovada e că pe 5 iunie nu s-a spus nimic despre școală…

Apropos, pentru că tot am pomenit de educația sexuală. Cum se rezolvă problema… La liceul meu a venită o doctoriță să le vorbească fetelor despre relații intime, mijloace de protecție, întreruperi de sarcină și alte aberații. Educație sanitară, cum le place unora să zică. Și o profă a întrebat dacă le permit elevelor mele să meargă s-o asculte. Erau clasa XII-a. „Nu le las, am zis. O să le vorbesc eu!”. „Păi ce tu te pricepi mai bine ca doamna doctor?” „Da, am răspuns în timp ce doamnele au rămas perplex. Eu le vorbesc despre abstinență!” E cea mai bună soluție! (Înainte de căsătorie evident). E poruncită de Dumnezeu!

Vedeți, asta e sursa problemei: întoarcerea la ascultarea de Dumnezeu. E cea mai bună școală. Și, la îndemâna oricui!

Nicolae.Geantă

* notă
- după ce am scris acest articol iată ce am găsit pe Internet
https://ziare.com/scoala/educatie/criza-globala-a-educatiei-se-adanceste-cu-scolile-inchise-de-covid-iata-cum-stau-lucrurile-1614153