Să pironești trecutul meu
Pe lemnul crucii Tale;
Din viața Ta să am mereu
Frumosul chip de Dumnezeu,
Să calc pe-a slăvii cale.
Îngroapă firea mea de lut
Și gândul meu nevrednic;
Să pierd din lume ce-am avut
Dar, să căștig ce n-am putut:
Prin Tine harul veșnic.
Nu voia mea la orice pas,
Ci voia Ta, Stăpâne!
Să știu că pe a lumii vas,
Ești lângă mine-n orice ceas,
Mereu cel ce rămâne!
În Tine știu să-mi fie dor
Și să iubesc în toate.
Căci de m-ai trece prin cuptor
Cu Tine-mi va fi mai ușor
Să duc povara-n spate.
Cristian Dume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu