E înfricoșător să trăiești sub persecuții anticreștine. Sub
ateismul comunist. Sub războiul ce lasă-n jur mii de morți amestecați cu
mormane de moloz și cenușă. Și totuși în astfel de situații trăiești cu
speranța că veghează Dumnezeu deasupra capului tău! Că El are toate lucrurile în
control... Dar când Dumnezeu refuză să răspundă?
Cea mai înfricoșată zi este când Dumnezeu NU mai vorbește!
Când tace în iureșul agitației noastre. Când nici nu poruncește, nici nu
slujește... Cea mai înfricoșătoare zi e când Domnul s-a dat pe “silence”!
Unii oameni se tem ca Dumnezeu să vorbească! “Dacă îl auzim murim”. Dar când El tace omul
e abandonat în voia minții sale blestemate, vorba lui Pavel. Când El tace e ziua când omul nu
doar că-și face dumnezei, dar devine propiul lui dumnezeu. Cum fac azi
transgenderii.
Câtă vreme Dumnezeu vorbește trăim. Cuvintele sale hrănesc.
Când Dumnezeu o să tacă, noi chiar dacă vorbim deja mirosim a sicrie!
Rugați-vă ca Dumnezeu să vorbească! Atențîe sporită: Domnul e ca și
copiii, când tace nu e semn bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu