Rugă

Mi-e sufletul ca un cireș în floare
Și-n floarea lui tot sufletul îl am!
Sunt mii de ramuri, și-o privighetoare
Vrăjită, cântă-n fiecare ram...

Furtuni ce-au smuls stejari din rădăcină
Trecură și prin floarea-i de zăpadă.
Dar, zbuciumându-i ramii de lumină
Lui nicio floare n-a putut să-i cadă.

O, Doamne, azi, când nimeni nu mai poate
Să biruie-al ispitelor sudum;
Când înspre iad duc drumurile toate
Iar înspre Rai mai duce-un singur drum;

Trimite-mi îngeri, astfel să ma poarte
Să nu mă întineze niciun greș,
Ca sufletu-mi, să ți-l aduc, la moarte,
Îmbătător ca floarea de cireș!

* Nu știu autorul!
(Îl știe cineva?)