Boala lipsei de la biserică atunci când păstorul e plecat se acționează ca virusul Zika: pătrunde unde nu te-aștepți! În biserici mici sau mari, de țară sau oraș, chiulul de duminică se transformă într-o minivacanță. Unii ies la picnik, alții la ștrand, la fotbal sau pescuit, sau de ce nu, trag o fugă la plajă! Alții, e drept, stau întinși pe dormeză cu laptopul în brațe urmărind vreo predică bună. Online sau înregistrată. Workship din pat! Și unii, pur și simplu dorm. Dacă cei ce merg la picnik ori sport îl răsfață, ăștia din urmă odihnesc trupul.
Sunt conștient, unii nu merg la biserică atunci când pastorul lipsește justificând că e plictiseală. (Și sângerez alături de ei). Dar nu e o soluție chiulul. Ci implicarea. "Dacă toate bisericile ar evangheliza, zicea Billy Graham, nu ar mai fi nevoie de mine". Dacă nu ar fi lăsat totul în spatele păstorului, așteptările ar fi altele.
Lipsa asta "justificată" de la Casa Domnului conduce la răceală. Odată, de două ori chiulind, devine obișnuintă. Obișnuință de a lipsi de la închinare. De la părtășia cu frații. Cu Hristos! Dumnezeu nu ne invită la biserică să ne simțim bine, să ne placă, sau pentru entertainment. Ci la o întâlnire cu El. Tu când vii la adunare, pentru ce vii? Sau pentru cine?
Nu lipsiți niciodată de la slujba bisericii! Nu că doar nici nu știți ce pierdeți, dar veți demonstra și credincioșia. Știți ce-am constatat în astfel de situații? Cine e pocăit cu adevărat e prezent și cãnd păstorul e plecat. Păstorii pot pleca, dar Mântuirea rămâne! Mulțumim frumos Doamne!
Să nu uiți: tu când vii la biserică vii pentru tine!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu