"De ce nu vii şi tu la biserică la noi?", îl întreb. El dă din umeri. "Ţi-e ruşine cu Dumnezeu?", continui cu interogatul. "Nu dom' profesor, dar... nu am timp". "N-ai timp? Dar când vei da bacu' la mate' ai vrea ca Dumnezeu să-şi facă timp să vină lângă tine?". "O, sigur că da". "Şi dacă El nu are timp?". A lăsat capul în jos. N-are răspuns.
Le-am spus tinerilor că Dumnezeu e atemporal. El nu e condiţionat de timp. E peste tot. Oricând. Oriunde. Dar, El îşi face timp pentru noi numai dacă noi ne facem timp pentru El. Dacă îi dedic timp lui Hristos, automat El îşi va petrece timpul cu mine. Dacă nu am timp de Dumnezeu, nici El nu are timp de mine. Timpul "pierdut" cu divinitatea, e timpul "pierdut" de divinitate cu omul. Apocalipsa spune că El cinează numai cu cine are timp de cinat cu El. Cine are lacăt pe odaia inimii cineaza singur.
Din nefericire până şi bisericile nu mai au timp de Dumnezeu. Problemele vieţii, zic fraţii care nu prea mai au timp de adunare. Apoi, la spitale, la examene, la interviuri, la căsătorie, îşi lungesc ochii precum chinezii, aşteptând ca Dumnezeu să apară.
Paolo Coelho spunea că un îndrăgostit întâi petrece 2 minute cu iubita, apoi timp de 3 ore o uită. Mai târziu îşi petrece 3 ore cu ea, şi după 2 minute tot la ea se gândeşte. Timpul ei, zic eu, e de fapt timpul lui.
Când nu ai timp de Dumnezeu înseamnă că nu-L iubeşti. Căci iubeşti ceea ce îi ia locul.
Petreceţi timp cu Hristos. Aici. Acum. Altfel, acolo nu va avea timp de dvs!
Nicolae.Geantă
Dureros si trist,dar adevarat,
RăspundețiȘtergereCaci tinerii nostrii s-au ândepartat
De Cel ce E Viata,Mare Împarat
Stiu ca toata viata El m-a îndemnat
Dar la lucru-n vie am ântârziat.
Azi când vad dezastrul,lucrului lasat
Ma caiesc amarnic,stiu ca-s vinovat.
Stiu ca-n tinerete,Când El m-a chemat
Niciodata glasu-I nu I-am ascultat...