Ravi Zacharias scrie că, din perspectiva umană, lumea n-ar putea fi decât de 4 feluri: o lume pe care Dumnezeu să n-o fi creat-o; o lume în care să nu fi fost decât binele; o lume în care să nu fi fost nici rău, nici bine; și o lume cu bine și rău - ca a noastră.
Dacă n-ar fi fost creată nicio lume, atunci n-am fi existat. Dacă ar fi fost numai posibilitatea să alegem binele am fi fost robotizați. Ce plictiseală! Dacă n-ar fi fost nici bine, nici rău, lumea ar fi fost amorală. Viața alandala. Fără standarde. Ultima soluție e deci cea mai bună: lumea cu binele și răul din ea, și posibilitatea ca noi să alegem!
De ce lumea asta cu răul în ea e cea mai bună? Pentru că, spunea dr. Ravi, e singura lume în care dragostea e cu adevărat posibilă! Și pe bună dreptate, unde e dragoste e și libertate, dar și suferință!
Dostoiewski spunea că Iadul e incapacitatea de a iubi. Iubirea e Dumnezeu. Ca să-și dovedească dragostea față de noi, El Și-a pironit Fiul pe-o cruce!
Iubire și suferință. Succes și eșec. Rău și bine. Eu și dumneata. Nu-i așa că Dumnezeu a creat o lume frumoasă?
Dumnezeu nu ne-a spus că vom trăi într-o lume fără rău. Dar ne-a promis că-l vom învinge! Prin bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu