Viața creștină e o continuă alergare. Maraton de la start la final. Indiferent de vârstă, culoarea pielii sau IQ. Asta înseamnă că nu iei pauză deloc. Nu-i timp de relaxare. Creștinul nu-i întâlnit doar în biserică, ci pe străzi, la azile de bătrâni, la spitale, în orfelinate. Evanghelizează, sprijinește săracii, poartă poverile fraților. Duce ștafeta Crucii lui Hristos. Alergarea înseamnă transpirație...
Alergarea are soră geamănă lupta. Războiul zilnic cu vrăjmașii Evangheliei, cu Satana, cu ispitele, cu păcatul, cu el însuși! Creștinul ia poziție în fața libertinajului, a secularizării Bisericii, a învățăturilor deviate din Scriptură, a ateismului, a nepăsării. Biblia ne spune că lupta e ceva de viață și de moarte, nu doar donquijotism ce se bate cu morile de vânt. Lupta înseamnă răni...
Tripleta alergării și luptei e... înfrânarea! Fără ea transpiri degeaba. Fără ea ești rănit inutil. Nu alergarea sau lupta îl înspăimântă pe Satana. Ci înfrânarea. Fără frâu și fără frâne, ceata de alergători sau luptători sunt tot... ai lui! Ce ironie, să crezi că lupți pentru Hristos și să faci voia lui Aghiuță!
Alergați! Luptați! Dar și înfrânați-vă! Apostolul Pavel zice că trebuie alergat (și luptat) în așa fel încât să căpătăm premiul! Dar și că cel ce nu se supune înfrânării va fi lepădat! Nu uitați asta!
Iubiți viteza! Dar și frâna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu