Chibziunța este o analiză atentă a lucrurilor făcute. O judecată cumpănită. O ducere la capăt a angajamentelor. Sau un refuz a le face dacă nu ești în stare. Oamenii chibzuiți se pot înfrâna, se pot ordona, structura. Fac lucrurile cu băgare de seamă… La noi, societatea, şi chiar biserica suferă din ce în ce mai mult de nechibzuinţă. De lucruri în dezordine, de trăit ca la carte. Viaţa a devenit alandala. Majoritatea oamenilor recunosc asta, însă moto-ul dumnealor este: „Va veni o zi să ne ordonăm”! Şi nu o fac!
Pilda celor 10 fecioare ne spune că toate aveau candele. Toate aveau haine de nuntă. Toate au aţâpit, şi toate s-au trezit. Numai că 5 dintre ele au lucrat neînţelept. Biblia ne zice fără chibzuinţă. Adică fără gândire, fără logică. Biblia engleză, numeşte aceste fecioare „fullish”, adică „proaste”. E o prostie să stai la 12 noaptea cu candela în mână şi să nu ai cu ce-o aprinde. E ca şi cum ai înota fără apă! E o prostie să te ridici și să predici să treacă timpul, să cânți pentru a fi văzut sub reflectoare, să dăruiești din mândrie, să proorocești din îndrăzneală sau dimpotrivă să închizi robinetul Duhului Sfânt! Blestemat este cel ce face lucrarea Domnului fără băgare de seamă!
Nu mai suntem chibzuiți atunci când „nu ne temem de Dumnezeu”! „Frica de Domnul e începutul ştiinţei”, zice Solomon. Al înţelepciunii pe româneşte. Şi dacă nu ne mai e frică de Domnul, atunci inventăm un alt Dumnezeu, o altă Biblie, un alt creştinism. Nu mai suntem chibzuiți când am îmbrățișat filosofia lui „mai este timp” , lui „se rezolvă totul, dar... mai încolo”! Dar dacă ne pregătim toată viața, când mai suntem gata? Nu mai suntem chibzuiţi atunci când trăim duplicitar. Cel mai mare chin este să trăieşti un creştinism diluat. Diavolul iubeşte creştinii nechibzuiţi. Pe cei ce trăiesc în „două luntrii”.
Nechibzuinţa e de la Satana. Ea loveşte nu numai în noi, ci şi în Evanghelie. Şi Necuratu’ asta doreşte. O Evanghelie stricată. Creştini aţâpiţi, morţi spiritual, reci, gadareni, cimitire..., care să nu mişte-n front, să nu se roage, să nu postească, să nu-L proclame pe Hristos, să nu-L dorească pe Dumnezeu de Stăpân! Să nu intre-n biserică!
Nechibzuinţa aduce judecată. Fecioarele au rămas pe-afară. În întuneric. Veşnic. Când se închide uşa harului se deschide uşa judecăţii. Niciunul să nu fiţi acolo!
Pilda nechibzuitelor ne arată că poți aştepta o viaţă Mirele Ceresc, dar dacă în ultima secundă nu eşti pregătit, ai pierdut toată petrecerea. Şi veşnicia. Nu din cauză că Mirele a întârziat, nu din cauză că la uşă erau paznici „răi”, ci din cauza lipsei de veghere!
Vegheaţi continuu! Timpul Lui Dumnezeu nu e mâine, ci azi. Vremea pocăinţei nu e mâine, ci azi. Ajunge, de chibzuinţa trăită până acum. Ajunge, de amănările făcute. Ajunge, de vremea tâlhăriei lui Dumnezeu.
Şi nu uitaţi: „Dumnezeu fără tine rămâne tot Dumnezeu, tu fără Dumnezeu rămâi nimic!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu