Căsătoria în Biserica primară

Pentru părinţii Bisericii căsătoria avea două scopuri fundamentale: procreerea şi sprijinul duhovnicesc reciproc.

În teologia părinţilor Bisericii procreerea şi creşterea copiilor erau raţiunea principală de la temelia căsătoriei. Era în contrast cu practicile păgâne susţinute pe filozofia lui Seneca: "copiii cu handicapuri trebuie ucişi". Dacă nu doreau copii, creştinii se abţineau de la relaţiile sexuale. Despre contracepţie nici măcar nu se gândea, dar să se practice atunci...

Despre căsătoria ca "sprijin duhovnicesc" Tertulian scrie: "Ce unire! Doi credincioşi care au aceeaşi nădejde, aceleaşi principii, aceeaşi slujire! Ei sunt frate şi soră, împreună lucrători, un singur trup şi un singur duh. Merg împreună la Biserică, la Cina Domnului. Trec împreună prin necazuri, prigoane şi treziri spirituale. Niciunul nu ascunde nimic celuilalt, niciunul nu-l dispreţuieşte pe celălalt, niciunul nu este o povară pentru celălat". Tertulian prezintă şi problemele care apar într-o căsătorie mixtă, creştin-necreştin: "Cum poate o creştină să slujească la doi stăpâni, Domnul ei (Hristos) şi soţul ei, care este dintre păgâni. Dacă ea vrea să postească, el în ziua aceea alege o cină festivă. Dacă ea vrea să ajute bolnavii, el are treabă în gospodărie. Dacă ea vrea să meargă la adunare, el îi dă întâlnire la baia publică... Soţia va trebui să ia cina cu soţul prin hanuri, poate prin crâşme chiar, iar uneori va fi nevoită să-i slujească, lui, celui neîndreptăţit - însuşi omul care-l va judeca mai târziu".

Din nefericire nu toţi părinţii Bisericii aveau o perspectivă biblică asupra căsătoriei. De pildă, recăsătorirea după decesul unuia dintre soţi era privită ca " o formă respectabilă de adulter".  Taţian considera căsătoria  "o pângărire" sau chiar "curvie". În timp ce unii creştini erau de acord cu Pavel în privinţa celibatului (e un dar de la Dumnezeu), ereticul Marcion credea că celibatul e superior căsătoriei. Tertulian chiar, în ultimii ani de viaţă a schimbat tactica, spunând că o căsătorie este "o urâciune plină de pofte", "soţii sunt o adevărată piedică în calea războiului spiritual", "ca şi Hristos, fiecare creştin ar trebui să rămână necăsătorit". Ieronim spunea că "celibatul e o legătură de aur, iar căsătoria una de lut". "Când Scriptura spune că a adus roadă 30 se referă la căsătorie, 60 se referă la văduvie şi 100 la feciorie. Căsătoria umple pământul, pe când fecioria umple cerul", mai credea acesta.

Perspectivele biblice ale căsătoriei au rămas în picioare până astăzi. Suntem obligaţi să le ducem mai departe!