Câtă dragoste, atâta har,
atâtea ispite,
atâtea minuni.
De nu verși sînge, nu primești Duh,
libertate, ca să-ți biruiești trupul,
torță pentru Nero
rug aprins pentru Hristos,
mormânt continuu pe care stă îngerul.
Suferința e o ploaie de o zi
pentru cel ce viețuiește cu strajă
în noi.
Dumnezeu, ne înmoaie ființa în lacrimi,
și nu ne duce pe noi în voința noastră
și-n slăbiciunea timpului,
că moartea nu e doamna cu care bei o cafea
și cu care povestești
ce-ai mai făcut în ultimul timp.
de Ioan Silviu BATARIUC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu