Vorbeşte Doamne

                                                                                                                     de Costache Ioanid

Vorbeşte Doamne, că sunt rob
şi robul Tău ascultă,
Mai toană-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grâul Tău un bob
şi dragoste mai multă!

Vorbeşte Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept,
Dar eu cu mai mult dor te-aştept
în vremea de zăbavă.

Vorbeşte Doamne, căci sunt gol
şi-mi bate-n suflet vântul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de când pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat cuvântul.

Mai dă-mi din pâinea Ta un drob
şi flacără ami multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sunt rob
şi robul Tău... ascultă!